Aforism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un aforism (din grecescul αφοριζειν aphorizein, a delimita, de unde aphorismos, definiție) este un enunț concis, expresiv și memorabil care conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală. Cu același sens sunt folosiți și termenii maximă, adagiu și sentință. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche și populară, despre aforisme se cunosc în general autorul (scriitor, filozof, om politic etc.) și împrejurările în care au fost scrise sau rostite.

Aforismul e o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă și mai convingătoare decât poezia și filosofia.[1]

Exemple[modificare | modificare sursă]

Hippocrate a dat primele aforisme, dar acestea se limitau la domeniul medicinii și aveau sensul de constatări generale asupra bolilor și simptomelor acestora. De exemplu, unul din aforismele lui Hippocrate suna astfel: „Cei grași prin natura lor sunt mai predispuși să moară subit decât cei slabi.”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lucian Blaga, Discobolul, Aforisme și însemnări, Editura Publicom, 1945
  2. ^ Academia Română, Discursuri de recepție, București, 1937, p. 11.
  3. ^ Nicolae Ciorănescu: Linii drepte, drumuri strâmbe, Tiparul Universitar, București, 1939, p. 107.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Gh. Ceaușescu, M. Duță, R. Hîncu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. Săndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, Dicționar de termeni literari (coordonator: Al. Săndulescu), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976.

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Efim Tarlapan, O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005