Asonanță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Asonanța este un procedeu al limbajului poetic care constă în repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau la sfârșitul unor versuri succesive. Potrivit unor autori, asonanța poate fi și între vocale apropiate, iar potrivirea consoanelor precedente și următoare din aceeași silabă este ignorată[1] Alții menționează că vocala accentuată este însoțită de consoane asemănătoare[2]. După alții, în cazul repetării aceleiași consoane după vocală este vorba de rimă, inclusiv în interiorul unui vers.[3]. Asonanța se practică uneori și în enunțuri nepoetice, în cadrul frazei, pentru a produce efecte expresive[2].

Pe asonanțele redate în textele poetice vechi se bazează, în fonetica istorică, unul din procedeele de reconstituire a unor stadii din evoluția vocalelor, de exemplu în cercetarea istoriei limbii franceze[4].

Exemple de asonanțe[modificare | modificare sursă]

  • ro „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (Mihai Eminescu)[2], Și le-am fost de mângâiere / Ca și luna printre stele (poezie populară)[1];
  • fr „Sous le ciel grand ouvert la mer ferme ses ailes” (literal „Sub cerul larg deschis marea își închide aripile”) (Paul Éluard)[5];
  • en I like Ike „Îmi place Ike” (sloganul lui Dwight David Eisenhower, supranumit Ike, în campaniile sale de alegeri pentru președintele SUA[6].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Firca 2010, articolul asonanță.
  2. ^ a b c Constantinescu-Dobridor, 1998 (articolul asonanță).
  3. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 46.
  4. ^ Dubois 2005, p. 24.
  5. ^ Dubois 2005, p. 56.
  6. ^ Navarro Domínguez 2005, p. 275.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (accesat la 15 iulie 2017)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • Firca, Gheorghe (coord.), Dicționar de termeni muzicali, ediția a III-a, revăzută, București, Editura Enciclopedică, 2010; online: Dexonline (accesat la 15 iulie 2017)
  • fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
  • fr Navarro Domínguez, Fernando, „La rhétorique du slogan : cliché, idéologie et communication” (Retorica sloganului; clișeu, ideologie și comunicare), în Bulletin Hispanique, vol. 107, nr. 1, 2005, pp. 265–282 (accesat la 15 iulie 2017)

Vezi și[modificare | modificare sursă]