Dialog

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dialog între Alexandru cel Mare și Diogene

Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje. Rolul dialogului într-o operă epică este de a oferi dinamism și de a caracteriza personajele în mod indirect.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul de dialog provine din limba greacă, διάλογος (dialogos, conversație); rădăcinile sale sunt διά (dia: prin) și λόγος (logos: vorbire, rațiune). Primul autor care a folosit termenul a fost Platon, în ale cărui lucrări acest termen a fost asociat cu arta dialectică.[1]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Dialogul are următoarele caracteristici:

  • personajele se autoprezintă prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi;
  • dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă;
  • marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personajelor;
  • este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate;
  • este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor;
  • are rol în autocaracterizare;
  • conferă textului aspectul unei scenete.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „From Dialogos to Dialogue: The Use of the Term from Plato to the Second Century CE”, Grbs.library.duke.edu/article/view/14987/6295, accesat în