Genul epic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele naratorului sunt transmise prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere dominant, narațiunea.

Structura operei epice[modificare | modificare sursă]

În general, operele epice sunt structurate după momentele narațiunii:

  • Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările acțiunii)
  • Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
  • Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
  • Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
  • Deznodământul (sfârșitul conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.

Există și termeni noi pentru structura genului epic:

  • Situația inițială (momentul actual)
  • Evenimentul care schimbă situația inițială (cauza ce declanșează acțiunea)
  • Desfășurarea acțiunii
  • Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune (situația tensionată)
  • Situația finală (momentul final)

Specii ale genului epic[modificare | modificare sursă]

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În proză[modificare | modificare sursă]

În versuri[modificare | modificare sursă]