Genul epic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele naratorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere dominant - naraţiunea.

Structura operei epice[modificare | modificare sursă]

În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:

  • Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
  • Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
  • Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
  • Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
  • Deznodământul (sfârșitul conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.

Există și termeni noi pentru structura genului epic:

  • Situația inițială (momentul actual)
  • Evenimentul care schimbă situația inițială
  • Desfășurarea acțiunii (la fel ca și termenul vechi)
  • Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune
  • Situația finală (momentul final)

Specii ale genului epic[modificare | modificare sursă]

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În proză[modificare | modificare sursă]

În versuri[modificare | modificare sursă]