Paralelism sintactic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Paralelismul sintactic este un procedeu compozițional cu efect de intensificare, constând din reluarea mai multor cuvinte în aceeași ordine sau din construcția simetrică a două sau mai multe propoziții, versuri sau strofe. De asemenea poate desemna identitatea structurii sintactice din două sau mai multe enunțuri apropiate din text, astfel încât asemănarea lor să fie perceptibilă. Procedeul este specific poeziei populare.

Exemplu:

„Fluieraș de fag

Mult zicea cu drag

Fluieraș de os

Mult zicea duios

Fluieraș de soc

Mult zicea cu foc”

(Miorița)


Exemplu:

Toamna suna-n geam frunze de matal,

Vint.

In tacerea grea gind si animal,

Frint.

In odie,trist suna lemnul mut:

Poc.

Umbre imprejur intr-un gol,tacut,

Loc.

...

(monosilab de toamna)

"La mijloc de codru des

Toate pasarile ies,

Din huceag de alunis

La voiosul luminis,

Luminis de langa balta,

Care-n trestia inalta

Leganandu-se din unde,

In adansu-i se patrunde

Si de luna si de soare

Si de pasari calatoare,

Si de luna si de stele

Si de zbor de randurele

Si de chipul dragei mele."

(La mijloc de codru...)

Un alt exemplu dintre autorii romani mai necunoscuti: „alcătuirea ei e menită sa strălucească, trupul ei să înflorească” (Mihail Sadoveanu).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]