Drog

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Cafea
Plantă de cânepă

Drog este un termen folosit pentru a desemna acele substanțe naturale sau sintetice care prin natura lor chimică determină alterarea funcționării unui organ și modifică starea psihică a unei persoane. Acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. În sens științific, drog înseamnă orice substanță care are capacitatea de a determina o stare de dependență.

Există o serie de sinonime ale cuvântului drog, (medicament, substanță, produse psihoactive, psihotrope, produse chimice, toxice, stupefiante și narcotice. Acești termeni au fost asociați cu expresiile dependență sau capabil de a genera dependență.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), definește drogul ca fiind orice substanță care, absorbită de organismul viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și/sau psihică ori tulburări grave ale activității mentale, ale percepției, ale comportamentului sau ale conștiinței.

După Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția 1978, drogul era considerat materia primă de origine vegetală sau animală folosită la prepararea unor medicamente. În DEX ediția 1998 drogul este acea substanță care, pe lângă proprietățile de precursor, poate fi și o substanță stupefiantă sau un medicament.

Drogul poate fi o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau starea de conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.[1][2]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere etimologic, există mai multe versiuni:

  • cuvântul persan droa care înseamnă miros aromatic
  • cuvântul evreiesc rahab care înseamnă parfum
  • drog provine din cuvântul olandez droog, care înseamnă sec sau produs uscat; acest termen s-ar putea referi la extractul uscat care se poate obține în urma coacerii a numeroase produse naturale
  • cuvântul drog ar proveni din limba celtă: droug, care înseamnă rău sau amar.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietățile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri [terapie|[terapeutice]], dar și pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se produce opiul și derivatele sale, era menționat în tăblițele sumerienilor din Mesopotamia.

În anii 3400 î.Hr., în zonele inferioare ale Mesopotamiei erau cultivate lanuri de maci pentru producerea de opiu. Sumerienii îl numeau Hul Gil, care se traduce prin „planta fericirii”. Știința cultivării macilor a trecut de la sumerieni la asirieni, babiloniei și, în cele din urmă, la egipteni.
La 1300 î.Hr., și egiptenii cultivau opium thebaicum, numit după capitala lor, Teba. Din Teba, egiptenii făceau negoț cu opiu în tot Orientul Mijlociu și în Europa. În această perioadă, efectele opiului erau considerate magice sau mistice.

Amanita muscaria

Șamanii foloseau o ciupercă toxiă, Amanita muscaria (muscăriță), sub formă de pulbere pentru a îndepărta tulburările psihice ale prizonierilor sau ale deportaților în Siberia.

Cel mai vestit medic al Greciei antice, Hippocrate, a infirmat credințele mistice afirmând că opiumul nu este magic. Acesta a observat în schimb calitățile de anestezic și stiptic (medicament folosit pentru a opri sângerările). Alchimiștii de la sfârșitul dinastiei Han (secolele II–IV) posedau „pudra celor cinci pietre”, drog ce era în totalitate de origine minerală, însă în combinație cu canabisul s-a răspândit masiv în China.

În 1817, Pierre Jean Robiquet a izolat narcotina și tot el a fost cel care a reușit să extragă codeina.

Începând cu anul 1827, firma Merck, cu sediul la Darmstad, trece la fabricarea morfinei, iar în 1848, George Merck izolează papaverina. În anul 1874 C. R. Alder Wright, pornind de la morfină, a sintetizat un nou produs mult mai puternic, heroina, care în anul 1898 se comercializa ca medicament.

În anul 1912 la Haga este adoptată Convenția Internațională a Opiului. Preocupările reglementării consumului de opiu au continuat prin alte două întâlniri care au adoptat Convențiile de la Geneva, din 19 februarie 1925 cu privire la combaterea opiului și cea din 13 iulie 1931 pentru limitarea fabricării și reglementarea distribuirii stupefiantelor.

În 1945, în cadrul Comitetului Economic și Social al ONU (ECOSOC), a fost înființată Comisia Națiunilor Unite privind stupefiantele (CND)[3][4]

Mod de funcționare[modificare | modificare sursă]

Fiecare drog acționează asupra unui neurotransmițător sau receptor la nivelul sinapselor din neuroni, această acțiune ducând în general la efecte adverse pe termen lung:

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Droguri psihoactive: 1.cocaină, 2.crack, 3.metilfenidat (Ritalin), 4.efedrină, 5.MDMA (Ecstasy), 6.mescalină, 7.LSD, 8.psilocibină, 9.salvia divinorum, 10.difenhidramină, 11.amanita muscaria, 12.Tylenol, 13.codeină, 14.tutun, 15.bupropionă, 16.cannabis, 17.hașiș

Există mai multe clasificări ale drogurilor, în funcție de criteriul avut în vedere. Astfel, din punctul de vedere al efectului asupra sistemului nervos central, drogurile se clasifică în următoarele clase:

Droguri Psiholeptice (inhibitoare ale sistemului nervos central)[modificare | modificare sursă]

Droguri Psihoanaleptice (stimulente ale sistemului nervos central)[modificare | modificare sursă]

Droguri Psihodisleptice (care produc modificări ale sistemului nervos central)[modificare | modificare sursă]

În funcție de originea produsului se clasifică în:

  • droguri naturale, obținute direct din plante sau arbuști: opiu și opiacee, cannabis și rășina acestuia, khat, frunze de coca și derivați, alte plante halucinogene.
  • droguri de semisinteză, realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal: heroină, LSD etc.
  • droguri sintetice (de sinteză), elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadonă, mescalină, LSD 25, amfetamină, ecstasy ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluși și solvenții volatili și alte produse cu proprietăți asemănătoare drogurilor. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspândite și ușor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependență psihică și uneori fizică producând totodată și fenomenul de toleranță.

Un alt criteriu de grupare și clasificare a drogurilor este cel juridic, care face diferențierea între drogurile legale și ilegale sau de risc. Printre drogurile legale se găsesc, de exemplu, alcoolul, cofeina, nicotina, iar din cele ilegale cocaina, heroina, hașiș, canabis, Ecstasy, LSD etc.

Din categoria droguri de risc fac parte: produslee perturbatoare sau halucinogene, care alterează starea de conștiență (canabis, LSD, psilocibină, mescalină, DMT, ecstasy, phenciclidină, peyote, psilocynă etc).

Drogurile de mare risc includ droguri care inhibă activitatea sistemului nervos central și dtogurile stimulente.

De asemenea, în funcție de modul de administrare, drogurile pot fi clasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, de inhalare; unele se pot administra și sub formă de supozitoare.[7][8][9] [10][11]

Convenții internaționale[modificare | modificare sursă]

Legislație națională[modificare | modificare sursă]

  • Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
  • Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope
  • Legea nr. 381 din 28 septembrie 2004 privind unele măsuri financiare în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri
  • Hotărâre nr.461 din 11.05.2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Antidrog.[13][14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Despre droguri” (PDF). 
  2. ^ Ce sunt drogurile? prosalvita.ro
  3. ^ Ce efecte au produsele etnobotanice asupra sanatatii? revistagalenus.ro, Dr. farm. Ovidiu Bojor
  4. ^ Stupefiantele – de la uz la abuz universfarmaceutic.ro, Prof. Univ. Dr. Farm. Valentina Soroceanu - UMF Carol Davila, 06/11/2017
  5. ^ Ford: Clinical Toxicology, 1st ed.,Copyright © 2001 W. B. Saunders Company, Chapter 36 - Caffeine and Related Nonprescription Sympathomimetics
  6. ^ analgezice opiacee sfatulmedicului.ro
  7. ^ Clasificarea drogurilor infodrog.ro
  8. ^ Clasificarea generala a drogurilor rasfoiesc.com
  9. ^ informatii-despre-droguri rhrn.ro
  10. ^ Tipologia drogurilor - clasificarea drogurilor creeaza.com
  11. ^ Drogurile academia.edu, Cozlovschi Romina, Colegiul National “Costache Negri “
  12. ^ International Drug Control Conventions unodc.org
  13. ^ Legislație națională în domeniul antidrog ana.gov.ro
  14. ^ Raportul Național privind situația drogurilor din România ana.gov.ro

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de drog

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Andrei Oișteanu: Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom, Iași, 2010