Al-Farabi

Date personale
Al-Farabi

Poreclă	le Second Maître, المعلم الثاني
Născut	870 d.Hr.^[1]^[2] Otyrar, Provincia Turkistan, Kazahstan^[3]
Decedat	951 d.Hr. (80 de ani)^[4] Damasc, Califatul Abbasid^[5]^[6]
Înmormântat	Bab al-Saghir Cemetery[*]
Religie	islam^[11] șiism^[12]
Ocupație	filozof fizician teoretician al muzicii[] logician[] astronom specialist în științe sociale[*]
Limbi vorbite	limba arabă^[13]^[7] limba persană Sugʻd tili[*]
Activitate
Porecle	le Second Maître^[2] المعلم الثاني
Influențat de	Aristotel^[7], Platon^[8] , Plotin^[9]
Profesor pentru	Yahya ibn Adi[*]^[10]
Modifică date / text

Abū Nasr Muhammad ibn al-Farakh al-Fārābi (în turcă, Farabi) sau Abū Nasr al-Fārābi (după alte surse cunoscut ca Muhammad ibn Muhammad ibn Tarkhan ibn Uzlagh al-Farabi ( أبو نصر محمد بن محمد بن أوزلغ الفارابي ) (n. c. 872 - d. între 14 decembrie 950 și 12 ianuarie 951) a fost savant turc^[14]^[15] de limbă arabă, unul dintre cei mai mari filozofi și oameni de știință ai lumii islamice. Domeniile în care s-a afirmat sunt diverse: matematică, filozofie, cosmologie, logică, muzică, psihologie, sociologie.

S-a născut lângă Faraba (de unde îi vine și numele), într-o familie turcă aristocrată și a murit la Damasc.

Contribuții științifice

A propus clasificarea științelor în cinci ramuri:

lingvistica și filozofia
logica
științele matematice și astronomia
fizica și metafizica
științele politice, juridice și teologice.

În comentariile sale la operele lui Aristotel, Ptolemeu, Euclid, pe care le-a tradus, a abordat și noțiuni de aritmetică și geometrie.

De asemenea, Al-Farabi s-a ocupat cu probleme privind mișcarea, timpul, forțele, centrul de greutate.

Concepții filozofice

Al-Farabi s-a ocupat și de filozofie, logică și metafizică. A avut ca discipol pe Avicenna și ca rival pe Averroes. A fost un mare filozof idealist al epocii sale, dar a avut și unele idei materialiste.

Pentru concepțiile sale privind caracterul etern al universului, a intrat în conflict cu teologia islamică.

A fost unul dintre primii popularizatori ai filozofiei Greciei antice în Orient, unde a promovat în special doctrina lui Aristotel.

Posteritatea

Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi și au exercitat o oarecare influență asupra culturii europene de mai târziu. Astfel, în 1892, a fost tradus în germană de către orientalistul Friedrich Dieterici.

Un alt mare savant islamic influențat de al-Farabi a fost Omar Khayyám.

Bibliografie

al-Fārābī (Alfarabius), Vederile locuitorilor cetății virtuoase. Traducere integrală cu note și prezentare în Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, Humanitas 2006, pp. 39-118.

al-Fārābīal-Fārābī Abu Nasr 2014. "Sentențiile omului de stat (Fusul al-madani)". Traducere din arabă, prezentare și note de Grete Tartler, în Grete Tartler, ”Înțelepciunea arabă. De la preislam la hispanoarabi”. ed. Polirom, pp. 126–162, Ediția a treia, ISBN 978-973-46-3799-7

Note

^ Andrew Bell. „Al-Farabi” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741.
^ ^a ^b Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 9. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.
^ Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 478. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.
^ „OpenITI corpus”. OpenITI[*]. Wikidata Q136231493.
^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.
^ Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 481. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.
^ ^a ^b Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 479. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.
^ Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 11. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.
^ Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 541–543. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.
^ Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 15. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.
^ Henry Corbin (1964). „Histoire de la philosophie islamique” (în franceză). p. 223. Wikidata Q113226778.
^ Al-Sayyed Mohsen al-Amin, أعيان الشيعة (în arabă), 9, p. 104, Wikidata Q5924457
^ Bibliothèque nationale de France. „Al-Farabi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.
^ Britannica.com
^ Books.Google.com

Legături externe

en Al-Farabi la Britannica.com
en Biografia la BookRags.com
fr ‘Ammar al-Talbi, Al-farabi Arhivat în 1 noiembrie 2010, la Wayback Machine.

[wdref-273a6f568dab9bd318ab985f651c5dc5-1] Andrew Bell. „Al-Farabi” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741.

[wdref-25404493def9b3953d7ced17ce22cc43-2] Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 9. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.

[wdref-7e356ed330f56392e6afcbcebdcb12f8-3] Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 478. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.

[wdref-304e12377bfce283ff3d09611fe885ca-4] „OpenITI corpus”. OpenITI[*]. Wikidata Q136231493.

[wdref-b89d2e19558d7484e68694a0e419bcd3-5] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.

[wdref-a9c5c97186a29cfd8779aa11ffa1d877-6] Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 481. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.

[wdref-1d8981efac61fda5a4073239bd84c9ab-7] Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 479. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.

[wdref-730fa24b98591bc236be84a06958a326-8] Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 11. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.

[wdref-f21825a12891ee2d44e2edf6668530b9-9] Abdel Rahman Badawi (1972). „Histoire de la philosophie en Islam”. Études de Philosophie Médiévale (în franceză). Paris: Librairie philosophique J. Vrin[*]. 60: 541–543. OCLC 615476969. Wikidata Q111630476.

[wdref-f50cfa2c9472ed2bff0feae354fb57ee-10] Al-Farabi (2007). Ali Benmakhlouf, ed. Al-Fārābī : philosopher à Bagdad au Xe siècle (în arabă). Tradus de Stéphane Diebler. Éditions du Seuil[*]. p. 15. ISBN 978-2-02-048161-8. OCLC 422132604. Wikidata Q113869358.

[wdref-98025c361bc7e621d4db3f55d6914086-11] Henry Corbin (1964). „Histoire de la philosophie islamique” (în franceză). p. 223. Wikidata Q113226778.

[wdref-9be9c33b7676be4d1b966df4f9ffaadc-12] Al-Sayyed Mohsen al-Amin, أعيان الشيعة (în arabă), 9, p. 104, Wikidata Q5924457

[wdref-ae79511e823985cf2df84772891d0b90-13] Bibliothèque nationale de France. „Al-Farabi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.

[14] Britannica.com

[15] Books.Google.com

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[11]

[12]

[13]

[7]

[8]

[9]

[10]

[14]

[15]