Al-Farabi
| Al-Farabi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 870 d.Hr.[1]  Otyrar, Provincia Turkistan, Kazahstan |
| Decedat | 950 d.Hr. (80 de ani)[1] Damasc, Califatul Abbasid |
| Religie | islam |
| Ocupație | filozof fizician teoretician al muzicii[*] |
| Activitate | |
| Influențat de | Aristotel |
Modifică date / text  | |
Abū Nasr Muhammad ibn al-Farakh al-Fārābi (în turcă, Farabi) sau Abū Nasr al-Fārābi (după alte surse cunoscut ca Muhammad ibn Muhammad ibn Tarkhan ibn Uzlagh al-Farabi ( أبو نصر محمد بن محمد بن أوزلغ الفارابي ) (n. c. 872 - d. între 14 decembrie 950 și 12 ianuarie 951) a fost savant turc[2][3] de limbă arabă, unul dintre cei mai mari filozofi și oameni de știință ai lumii islamice. Domeniile în care s-a afirmat sunt diverse: matematică, filozofie, cosmologie, logică, muzică, psihologie, sociologie.
S-a născut lângă Faraba (de unde îi vine și numele), într-o familie turcă aristocrată și a murit la Damasc.
Contribuții științifice[modificare | modificare sursă]
A propus clasificarea științelor în cinci ramuri:
- lingvistica și filozofia
- logica
- științele matematice și astronomia
- fizica și metafizica
- științele politice, juridice și teologice.
În comentariile sale la operele lui Aristotel, Ptolemeu, Euclid, pe care le-a tradus, a abordat și noțiuni de aritmetică și geometrie.
De asemenea, Al-Farabi s-a ocupat cu probleme privind mișcarea, timpul, forțele, centrul de greutate.
Concepții filozofice[modificare | modificare sursă]
Al-Farabi s-a ocupat și de filozofie, logică și metafizică. A avut ca discipol pe Avicenna și ca rival pe Averroes. A fost un mare filozof idealist al epocii sale, dar a avut și unele idei materialiste.
Pentru concepțiile sale privind caracterul etern al universului, a intrat în conflict cu teologia islamică.
A fost unul dintre primii popularizatori ai filozofiei Greciei antice în Orient, unde a promovat în special doctrina lui Aristotel.
Posteritatea[modificare | modificare sursă]
Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi și au exercitat o oarecare influență asupra culturii europene de mai târziu. Astfel, în 1892, a fost tradus în germană de către orientalistul Friedrich Dieterici.
Un alt mare savant islamic influențat de al-Farabi a fost Omar Khayyám.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. ISBN 973-571-855-8. pp. 237–239, 272-277.
- Grete Tartler 2006. Înțeleptul singuratic., București, editura Humanitas. Conține și traducerea integrală din arabă a scrierii despre stat/ cetatea ideală a lui al-Fārābī: Vederile locuitorilor cetății virtuoase (Arā' ahl al-madīna al-fāɖila)
- al-Fārābī Abu Nasr 2014. "Sentențiile omului de stat (Fusul al-madani)". Traducere din arabă, prezentare și note de Grete Tartler, în Grete Tartler, ”Înțelepciunea arabă. De la preislam la hispanoarabi”. ed. Polirom, pp. 126–162, Ediția a treia, ISBN 978-973-46-3799-7
- colectiv de autori, Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Al-Farabi la Britannica.com
- en Biografia la BookRags.com
- fr ‘Ammar al-Talbi, Al-farabi
| |||||