Nuvelă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține, drama mai puțin complicată decât la un roman.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul de nuvelă provine din franceză (nouvelle) și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns din limba italiană, din novella, care însemna exact același lucru. Di Francia, un teoretician literar italian, scria că meritul nuvelistului constă tocmai în capacitatea de a ști „să aleagă subiecte interesante, să le adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătura de neșters a stilului, culturii și artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe mîinile sale, fie nu avea o fizionomie proprie, fie avea una foarte diferită”.

Tipuri de nuvele[modificare | modificare sursă]

-După criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare:

  • istorice
  • psihologice
  • fantastice
  • filozofice
  • anecdotice

-După curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională:

  • renascentiste
  • romantice
  • realiste
  • naturaliste

Nuvela istorică[modificare | modificare sursă]

Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi:

  1. O prezentare a locului unde se desfașoară acțiunea și a personajelor
  2. Un eveniment care modifică situația
  3. O serie de acțiuni puse în pericol de acest eveniment cheie
  4. Un deznodământ care stabilește noua situație

Primele două etape se pot confunda dar și alte combinații sunt posibile.

Guy de Maupassant, și povestirile din Les contes de la Bécasse, ale lui Honoré de Balzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lăpușneanu e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvela istorică din literatura română.

Nuvela psihologică[modificare | modificare sursă]

- rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta personajului)

- prezentarea tensiunilor sufletesti

- transformarile (sufletesti, morale, comportamentale) suferite de personaje in evolutia conflictului

- evolutia raporturilor dintre personaje

- mijloacele de investigatie psihologica

- aspecte ale stilului

Exemple: Moara cu noroc de Ioan Slavici și În vreme de război de I.L.Caragiale

Nuveliști celebri[modificare | modificare sursă]

Străini[modificare | modificare sursă]

Români[modificare | modificare sursă]