Adjectiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen și număr (precum limba română) adjectivele sînt de obicei cuvinte flexionare.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După structură[modificare | modificare sursă]

  • simple: rău, alb, negru, bun, bătrân, slab;
  • compuse: binevoitor, dulce-amărui;
  • locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;

După forme flexionare[modificare | modificare sursă]

  • invariabile: aidoma, eficace, feroce, oranj, kaki, grena, lila, gri, bleu-marine, crem, bej, cyclam;
  • cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;
  • cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;
  • cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.
  • variabile: cu două terminații la singular feminin (bună) masculin (bun)

Categorii gramaticale[modificare | modificare sursă]

  • număr
  • gen
  • caz
  • grad de comparație

În alte limbi adjectivele pot avea și alte categorii gramaticale. De exemplu, în limba japoneză unul din cele trei tipuri de adjective se modifică după timp, având forme distincte la trecut și la prezent. Astfel, 青い空 aoi sora „cer albastru” este la timpul prezent, iar 青かった空 aokatta sora „cer care a fost albastru” este la timpul trecut. De asemenea, în japoneză forma negativă se obține prin adăugarea unui sufix: 青くない空 aokunai sora „cer care nu este albastru”, respectiv 青くなかった空 aokunakatta sora „cer care nu a fost albastru”.

Gradul de comparație[modificare | modificare sursă]

Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori;

  1. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă.
  2. Comparativ
    • de inferioritate: E mai puțin înalt
    • de egalitate: E la fel de înalt.
    • de superioritate: E mai înalt.
  3. Superlativ – relativ:
    • de inferioritate: cel mai puțin înalt;
    • de superioritate: cel mai înalt;
    • absolut: -gramatical: foarte înalt
    • stilistic: grozav, teribil etc. de înalt.

Observații

  1. Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri:
    • prin repetiție: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor;
    • prin locuțiuni (construcții fixe): gol pușcă, beat turtă, înghețat bocnă, sănătos tun.
    • prin lungirea unei vocale: buuuuună
    • prin figuri de stil: roșul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului, iute ca fierul, mică cât un sâmbure de mac.
  2. Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparație
    • cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim, superior, inferior, principal, secundar, esențial, fundamental, capital, optim, perfect, desăvârșit, enorm, imens, nesfârșit ș.a.m.d.
    • cele care exprimă calități absolute: corect, greșit, muritor, nemuritor, mort, viu, născut, nenăscut, etc.

Funcții sintactice[modificare | modificare sursă]

  • Nominativ:
    • Nume predicativ: Cărțile sunt frumoase.
    • Atribut adjectival: Cărțile frumoase sunt pe masă.
  • Acuzativ:
    • Atribut adjectival: L-am văzut pe băiatul frumos.
    • Complement circumstanțial de timp: De mic era talentat la desen.
    • Complement indirect: Din palid s-a făcut deodată roșu ca focul.
    • Complement circumstanțial relativ: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice.
    • Complement circumstanțial cauză: Și plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput.
  • Genitiv:
    • Atribut adjectival: În ciuda spuselor false el a mers mai departe.
  • Dativ:
    • Atribut adjectival: Am jucat, asemenea unui copil deștept.
  • Vocativ:- Nu are functie sintactica si se desparte de restul propozitiei prin virgula
    • Copile obraznic, te arunc pe fereastră!

Observații

  1. La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcții sintatice:
    • atribut circumstanțial: Ei își rezolvă singuri problemele.
    • element predicativ suplimentar: Îl știu leneș și morocănos (știu că e leneș și morocănos).
  2. În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri:
    • adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos
    • participiu adjectival: spus, auzit, citit, scris
    • gerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc
    • numerale cu valoare adjectivală
    • adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ, nehotărât, posesiv, relativ, interogativ, de întărire, negativ
    • adjective provenite din adverbe: așa, astfel, bine, repede;
    • adjective provenite din prepoziții: asemenea, aidoma, potrivit, mulțumită, contrar, conform.

Exemple de adjective în limba română[modificare | modificare sursă]

Exemplu Observații
Am văzut o pasăre frumoasă. Ce fel de pasăre? Frumoasă.
Vulpea roșcată a sărit peste

câinele leneș.

Ce fel de vulpe? Roșcată. Ce fel de câine? Leneș.
El este deștept. Cum este el? Deștept.
Frumoasa floare s-a ofilit. Adjectivul frumoasa este pus în fața substantivului floare pentru a sublinia caracteristica substantivului. Primește articolul substantivului determinat.
Păsările zboară repede. A nu se confunda repede cu un adjectiv deoarece acesta determină un verb și este un adverb (și deci nu se declină și nu se acordă cu substantivul).

Exemple de adjective în limba engleză[modificare | modificare sursă]

În limba engleză, de cele mai mule ori adjectivele stau înaintea substantivelor dar există și excepții.

Exemplu Observații
This is a beautiful parrot. Adjectivul stă de regulă înaintea substantivului.
This parrot is beautiful.

A day as lovely as can be.

Adjectivul stă după substantiv atunci când este nume predicativ sau în unele expresii de comparație.