Verb predicativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Auxiliar
Copulativ
Personal-impersonal
Predicativ-nepredicativ
Tranzitiv-intranzitiv
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

Verbele predicative (sau personale) sunt verbele la moduri personale. Verbul predicativ este nucleul funcției sintactice de predicat verbal. Uneori predicatul verbal este realizat și de verbe la moduri nepersonale ca infinitivul, gerunziul, participiul și supinul .

Exemple de verbe predicative la moduri personale[modificare | modificare sursă]

  1. Indicativ (se formează la toate timpurile). Exemplu: „Eu citesc”.
  2. Conjunctiv. Exemplu: „Eu trebuie să citesc”.
  3. Condițional-optativ. Exemplu: „Eu aṣ citi”.
  4. Imperativ (se formează numai în propoziții exclamative la persoana a doua singular și plural). Exemplu: „Citește!”