Atribut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl califică indicând o caracteristică sau o calitate a acestuia. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți?, câte?, al câtelea?, a câta?.

În limba română[modificare | modificare sursă]

Subordonarea se realizează prin:

În topica normală, atributul este poziționat:

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După partea de vorbire[modificare | modificare sursă]

Atributul se clasifică după valoarea părții de vorbire prin care este exprimat în:

După folosirea elementelor coordonatoare[modificare | modificare sursă]

  • Simplu
  • Multiplu coordonat cu și sau sau

După referirea la o relație[modificare | modificare sursă]

  • Simplu
  • Relațional: redă o calitate referitoare la o relație între anumite elemente care formează subiect multiplu
Punctele colineare (între ele) A și B aparțin unui loc geometric.
Punctele coplanare (între ele) A și B aparțin unui loc geometric.
Punctele colineare sau coplanare (între ele) A și B aparțin unui loc geometric.
Numerele co-prime (între ele) 3 și 5 au doar o singură cifră.

Determinare[modificare | modificare sursă]

Atributul determină:

"Urcând șoseaua cea mare șerpuită peste Stânișoara, Vitoria și Gheoghiță auziră glasul puhoaielor" (Mihail Sadoveanu, Baltagul)

"Toate acestea vor fi rezolvate curând."

  • o parte de vorbire exprimată prin substantiv:

"Trei dintre ei sunt matematicieni.