Derivare (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul unor afixe care se asociază cuvintelor-bază sau care sunt suprimate de la acestea. Derivarea este numită proprie sau progresivă dacă se face prin adăugarea a cel puțin unui afix, și improprie sau regresivă, dacă se realizează prin suprimarea unui afix.

Majoritatea lingviștilor români includ derivarea în lexicologie[1], dar unii lingviști români și străini o includ în morfologie, punct de vedere general, de exemplu, în gramaticile limbii maghiare[2]. Într-adevăr, uneori prin derivare se obține un cuvânt din aceeași clasă lexico-gramaticală, dar alteori se schimbă această clasă.

Derivarea progresivă[modificare | modificare sursă]

În limba română, derivarea se face cu prefixe și cu sufixe, sufixarea fiind preponderentă[3]. Exemple[4]:

  • prefixare: ne- + drept > nedrept, pre- + vedea > prevedea;
  • sufixare: băiat + -aș > băieț, fum + -ega > fumega.

Derivarea parasintetică se face simultan sau succesiv cu prefix și sufix: în- + bărbat + -a > îmbărbăta.

Derivarea regresivă[modificare | modificare sursă]

Acest tip de derivare constă în suprimarea unui sufix de la sfârșitul cuvântului-bază. Exemple[4]:

  • a unui sufix lexical: auzi > auz;
  • a unei desinențe fals interpretate ca sufix lexical: numele majorității pomilor și arbuștilor fructiferi (nucă > nuc, coacăză > coacăz etc.).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ De exemplu Hristea 2003.
  2. ^ Cf. Kiefer 2006, pp. 54–79.
  3. ^ Hristea 2003.
  4. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980
  • Hristea, Theodor, Procedee interne de îmbogățire a vocabularului, în Constantin Dominte, Introducere în teoria lingvistică. Antologie pentru Seminarul de Teorie a Limbii, Universitatea din București, 2003 (accesat la 2 februarie 2016)
  • hu Kiefer, Ferenc, Alaktan (Morfologie), în Kiefer Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006