Cazul nominativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Caz
Ablativ
Acuzativ
Dativ
Genitiv
Instrumental
Locativ
Nominativ
Vocativ
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

În lingvistică, nominativul este un caz gramatical care exprimă subiectul și atributul. În limba română și numele predicativ se află în cazul nominativ.

Subiectul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine?" sau "ce?". Numele predicativ din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine este?", "ce este?", "cine sunt?", "ce sunt?". Atributul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "care?".

Exemple[modificare | modificare sursă]

Exemple de propoziții cu diverse părți de vorbire la cazul nominativ:

  • Mircea a stat acasă toată ziua. - Subiect exprimat prin substantiv propriu;
  • Cartea aceasta m-a captivat după prima pagină. - Subiect exprimat prin substantiv comun;
  • Mihai este un băiat de nota 10. - Nume predicativ exprimat prin substantiv comun;
  • Masa este un obiect din lemn. - Nume predicativ exprimat prin substantiv comun;
  • Obrazul subțire cu cheltuială se ține. - Atribut adjectival exprimat prin adjectiv;
  • Bunico, ce faci? - Atribut substantival apozițional;
  • Bunica ta, vrăjitoarea, este la ospiciu. - Atribut substantival apozițional.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]