Adjectiv demonstrativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp. Entitățile denumite de substantiv pot fi concrete (obiecte, ființe, persoane), pe care vorbitorul le arată în spațiu, dar pot fi și abstracte (acțiuni, calități), despre care vorbitorul indică faptul că sunt cunoscute pentru că a mai fost vorba despre ele, ori pentru că din diverse motive sunt prezente în mintea destinatarului[1]. Adjectivelor demonstrative le corespund pronume demonstrative care, în funcție de limbă, pot fi de aceeași formă sau de formă mai mult sau mai puțin diferită de cea a adjectivelor.

Sunt în general considerate adjective demonstrative cuvintele corespunzătoare celor românești acest(a) și acel(a) (forme de bază), dar gramaticile diverselor limbi și ale diverșilor autori nu sunt unitare în ceea ce privește categoriile de cuvinte considerate adjective demonstrative. Pe de altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare.

În limba română[modificare | modificare sursă]

Gramaticile tradiționale ale limbii române[2] disting mai multe categorii de adjective demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare.

Adjectivele demonstrative de apropiere și de depărtare[modificare | modificare sursă]

Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative.

Formele postpuse de apropiere:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar
N.-A. acesta ăsta aceasta asta aceștia ăștia acestea astea
G.-D. acestuia ăstuia acesteia asteia/ăsteia acestora ăstora acestora ăstora

Formele postpuse de depărtare:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar
N.-A. acela ăla aceea aia aceia ăia acelea alea
G.-D. aceluia ăluia aceleia ăleia acelora ălora acelora ălora

Formele antepuse de apropiere:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar
N.-A. acest ăst această astă acești ăști aceste aste
G.-D. acestui ăstui acestei astei/ăstei acestor ăstor acestor ăstor

Formele antepuse de depărtare:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar
N.-A. acel ăl acea a acei ăi acele ale
G.-D. acelui ălui acelei ălei acelor ălor acelor ălor

Exemple în registrele elevat/curent: acestui om / omului acestuia, acest fenomen / fenomenul acesta, această zi / ziua aceasta, acel ceas / ceasul acela. Exemple în registrul familiar: omului ăluia, ziua aia, ceasul ăla. Formele familiare antepuse sunt de folosință limitată. Se utilizează mai mult forma astă, în adverbe compuse și îmbinări adverbiale temporale cu sensul „această” (astăzi, astă seară) și în altele cu sensul „precedentă, trecută” (astă-noapte, astă-vară, aseară), în care își pierd caracterul familiar.

Adjectivul demonstrativ de identitate[modificare | modificare sursă]

Acest adjectiv nu are forme familiare aparte și se folosește identic și ca pronume:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
N.-A. același aceeași aceiași aceleași
G.-D. aceluiași aceleiași
acelorași

Acest adjectiv este totdeauna antepus: același om.

Adjectivele demonstrative de diferențiere[modificare | modificare sursă]

Forme de depărtare:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar elevat/curent familiar
N.-A. celălalt ălălalt cealaltă ailaltă ceilalți ăilalți celelalte alelalte
G.-D. celuilalt ăluilalt celeilalte ăleilalte celorlalți ălorlalți celorlalte ălorlalte

Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar:

Caz Singular Plural
masculin și neutru feminin masculin feminin și neutru
N.-A. ăstălalt astălaltă ăștilalți astelalte
G.-D. ăstuilalt ăsteilalte/asteilalte ăstorlalți ăstorlalte

Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om / omul celălalt.

De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului.

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

În limba franceză[modificare | modificare sursă]

Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare[3]:

Singular Plural
masculin feminin masculin și feminin
ce, cet „acest” cette „această” ces „acești/aceste”

Observații:

  • Forma ce se folosește înaintea substantivelor care încep cu consoană sau cu h aspirat (în scris) (ce couteau „acest cuțit / cuțitul acesta”, ce héros „acest erou / eroul acesta”), iar cet înaintea substantivelor care încep cu vocală sau cu h mut (în scris): cet animal „acest animal / animalul acesta”, cet homme „acest bărbat / omul acesta”.
  • În principiu, apropierea și depărtarea se marchează prin așa-numitele particule -ci, respectiv -là, postpuse substantivului determinat (Je prends ce livre-ci. Je vous laisse ce livre- „Iau cartea aceasta. Vă las cartea aceea”), însă în vorbire există tendința ca -là să exprime și apropierea dacă nu trebuie stabilită o opoziție între entități după gradul de depărtare.
  • Fără particulă, adjectivele demonstrative se folosesc în principal pentru reamintirea unei entități numite mai înainte (Vous m’avez annoncé un visiteur ; où est ce visiteur ? „Mi-ați anunțat un vizitator; unde e vizitatorul acela?”) sau pentru a anunța o entitate despre care încă nu a fost vorba: Écoutez cette histoire ; elle vous amusera „Ascultați povestea asta; vă va distra”.

Spre deosebire de română, în franceză adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul în mod definit fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, adjective demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus.

În limbile sârbă și croată[modificare | modificare sursă]

În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt:

Apropiere/
Depărtare
Singular Plural
masculin neutru feminin masculin neutru feminin
Apropiere ovaj „acest” ovo ova „această” ovi „acești” ova ove „aceste”
Depărtare medie taj „acest/acel” to ta „această/acea” ti „acești/acei” ta te „aceste/acele”
Depărtare onaj „acel” ono ona „acea” oni „acei” ona one „acele”

Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale.

Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple:

  • Daću ti ovaj članak da ga pročitaš „Îți voi da articolul acesta ca să-l citești” – ceea ce este lângă/la vorbitor[4];
  • Lepo ti stoji ta haljina „Îți stă bine rochia asta” – ceea ce este lângă/la destinatar[4];
  • onaj visoki muškarac „bărbatul acela înalt” – ceea ce nu este nici lângă/la vorbitor, nici lângă/la destinatar[5].

Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română[6]:

Apropiere/
Depărtare
Singular Plural
masculin neutru feminin masculin neutru feminin
Apropiere ovakav „ca acesta” ovakvo ovakva „ca aceasta” ovakvi „ca aceștia” ovakva ovakve „ca acestea”
Depărtare medie takav „ca acesta/acela” takvo takva „ca aceasta/aceea” takvi „ca aceștia/aceia” takva takve „ca acestea/acelea”
Depărtare onakav „ca acela” onakvo onakva „ca aceea” onakvi „ca aceia” onakva onakve „ca acelea”

Mai există și o serie de adjective care se referă la dimensiune sau la cantitate, și care nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea:

  • ovoliki, ovoliko, ovolika, ovoliki, ovolika, ovolike „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”;
  • toliki, toliko, tolika, toliki, tolika, tolike „atâta (de mare/mic/mică/mici), atâta (de mult/multă/mulți/multe), atât/atâta/atâți/atâtea”;
  • onoliki, onoliko, onolika, onoliki, onolika, onolike „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”.

Exemple în propoziții[6]:

Želim ovakve rukave „Doresc mâneci ca acestea” (spune, de exemplu, un client unui croitor, arătând mânecile hainei pe care o poartă);
Želim takve rukave „Doresc mâneci ca acestea/acelea” (același, arătând haina din mâna croitorului);
Želim onakve rukave „Doresc mâneci ca acelea” (arătând o haină care e mai departe de ambii interlocutori);
Šta ćeš raditi s tolikim novcem? „Ce-ai să faci cu atâția bani?” (banii fiind la destinatarul comunicării).

În limba maghiară[modificare | modificare sursă]

În gramaticile limbii maghiare sunt considerate adjective demonstrative mai multe cuvinte, care nu variază după gen, această categorie gramaticală fiind străină limbii maghiare. Ca adjective se folosesc aceleași forme ca cele ale pronumelor.

O primă categorie sunt adjectivele corespunzătoare lui acest și acel, precum și cele care le au pe acestea ca ultimul element al unor adjective compuse. Acestea sunt:

Apropiere Depărtare
Singular Plural Singular Plural
ez „acest/această” ezek „acești/aceste” az „acel/acea” azok „acei/acele”
mindez „tot acest/toată această” mindezek „toți acești/toate aceste” mindaz „tot acel/toată acea” mindazok „toți acei/toate acele”
ugyanez „același/aceeași” ugyanezek „aceiași/aceleași” ugyanaz „același/aceeași” ugyanazok „aceiași/aceleași”

Aceste adjective demonstrative constituie excepții de la regula după care în maghiară, adjectivele nu se acordă în funcție de atribut cu substantivul determinat. Aceste adjective se acordă și, totodată, substantivul este articulat cu articol hotărât. Exemple: Megveszem ezt a házat „Cumpăr casa asta”, Arról a könyvről beszélünk „Vorbim despre cartea aceea”. În cazul folosirii de postpoziții, acestea se repetă după substantivul determinat: ezek alatt a házak alatt „sub casele acestea”[7].

Adjectivele demonstrative neacordate sunt:

Apropiere Depărtare
ilyen „ca acesta/aceasta/aceștia/acestea” olyan „ca acela/aceea/aceia/acelea”
ugyanilyen „la fel ca acesta/aceasta/aceștia/acestea” ugyanolyan „la fel ca acela/aceea/aceia/acelea”
efféle „de felul acesta” afféle „de felul acela”
ekkora „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)” akkora „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”
ugyanekkora „tot atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)” ugyanakkora „tot atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”
ennyi „atâta/atâția/atâtea” annyi „atâta/atâția/atâtea”
ugyanennyi „tot atâta/atâția/atâtea” ugyanannyi „tot atâta/atâția/atâtea”

Exemple în propoziții: Ennyi könyvet nem tudsz elvinni „Nu poți duce atâtea cărți”, Nem ilyen lovat akartam „Nu un cal ca ăsta vroiam”[7].

Observații generale:

  • Adjectivele demonstrative de bază sunt ez și az. Celelalte, în afară de ilyen și olyan, sunt compuse din cele de bază și alte cuvinte. În unele din adjectivele compuse, consoana z este asimilată de consoana inițială a componentului următor.
  • Formele de apropiere se deosebesc de cele de depărtare și fonetic, prin gradul de anterioritate a vocalelor pe care le conțin, fără a se ține seama de cele din componentele secundare ale pronumelor compuse. Astfel, formele de apropiere conțin vocale anterioare, iar cele de depărtare – posterioare[8].
  • Adjectivele ugyanez/ugyanaz corespund adjectivului demonstrativ de identitate românesc, care nu are forme aparte pentru apropiere și depărtare.
  • Nici adjectivele ekkora/akkora, ugyanekkora/ugyanakkora, ennyi/annyi și ugyanennyi/ugyanannyi nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Avram 1997, p. 174; Crystal 2008, p. 135; Dubois 2002, p. 134.
  2. ^ De exemplu Avram 1997, pp. 174–180, sursa acestei secțiuni.
  3. ^ Secțiune după Mauger 1971, p. 122.
  4. ^ a b Klajn 2005, p. 83.
  5. ^ Barić 1997, p. 179.
  6. ^ a b Klajn 2005, p. 85.
  7. ^ a b Szende 2001, p. 82.
  8. ^ Szende 2001, p. 81.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 1997 ISBN 973-28-0769-5
  • hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 18 martie 2017)
  • en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat al 18 martie 2017)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • sr Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat al 18 martie 2017)
  • fr Mauger, Gaston, Grammaire pratique du français d’aujourd’hui (Gramatica practică a limbii franceze de azi), ediția a IV-a, Paris, Hachette, 1971
  • fr Szende, Thomas; Kassai, Georges, Grammaire fondamentale du hongrois (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Langues et mondes – l'Asiathèque, Paris, 2001 ISBN 2-911053-61-3

Vezi și[modificare | modificare sursă]