Pronume de întărire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pronumele de întărire este pronumele care are rolul de a întări, de a pune în evidență persoana la care se referă.

Forme[modificare | modificare sursă]

În limba română, formele pronumelui de întărire sunt alcătuite din vechiul pronume însu (însă) și formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal sau reflexiv – mi, ți, și, ne, vă, le :

  • masculin - însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși;
  • feminin - însămi, însăți, însăși, însene, însevă, însele.

În limba română actuală, pronumele de întărire este folosit rar, fiind folosit, mai ales, adjectivul pronominal de întarire. Pronumele de întărire are forme la toate cazurile și își modifică doar sufixul.

Acord[modificare | modificare sursă]

Exemple[modificare | modificare sursă]

  • - Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai însuți. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu)
  • Ești însuți ce păstrezi în suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut. (N. Iorga, Cugetări)
  • Mircea însuși mână-n luptă vijelia îngrozitoare. (M. Eminescu, Scrisoarea III)