Pronume de întărire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Pronumele de întărire este pronumele care are rolul de a întări, de a pune în evidență persoana la care se referă.

Forme[modificare | modificare sursă]

În limba română, formele pronumelui de întărire sunt alcătuite din vechiul pronume însu (însă) și formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal sau reflexiv – mi, ți, și, ne, vă, le :

  • masculin - însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși;
  • feminin - însămi, însăți, însăși, însene, însevă, însele.

În limba română actuală, pronumele de întărire este folosit rar, fiind folosit, mai ales, adjectivul pronominal de întarire. Pronumele de întărire are forme la toate cazurile și își modifică doar sufixul.

Acord[modificare | modificare sursă]

Acordul pronumelui și a adjectivului pronominal de întărire în persoană, gen și număr se face se face cu substantivul sau pronumele pe care îl determină.

Când substantivul determinat de adjectivul pronominal de întărire este de genul neutru, adjectivul pronominal are formă masculină la singular (însuși poporul), și feminină la plural (înseși popoarele).

Exemple[modificare | modificare sursă]

  • - Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai însuți. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu)
  • Ești însuți ce păstrezi în suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut. (N. Iorga, Cugetări)
  • Mircea însuși mână-n luptă vijelia îngrozitoare. (M. Eminescu, Scrisoarea III)

Folosire[modificare | modificare sursă]

Formele pronumelui de întărire se foloseau des în limba veche. În limba vorbită în prezent, pentru a întări referirea la o persoană, se folosesc construcțiile cu adverbul chiar + pronumele personal (chiar eu, chiar tu, ..., chiar ei) sau cele cu pronume personal + adjectivul singur (eu singur, tu singur, ..., ei singuri).