Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind combinarea cuvintelor acelei limbi. Același termen este folosit și pentru știința care studiază astfel de structuri, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Toate limbile naturale au un ansamblu de structuri gramaticale și lingvistice comune, așa-numitele universalii lingvistice, aspect observat încă din Antichitate, de exemplu de Panini și Aristotel.
În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii[necesită citare] și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, lexicologia, semantica și pragmatica.
Tipuri de gramatici[modificare | modificare sursă]
Gramatica tradițională are unele lacune care au generat abordări moderne ale gramaticilor cum ar gramaticile generative și tranformaționale formulate de Noam Chomsky.
Bibliografie (selectiv)[modificare | modificare sursă]
Lucrări românești de specialitate
- Gramatica limbii române, ediția 2005, coordonată de Valeria Guțu Romalo, Editura Academiei, București, 2005
- Mioara Avram, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 2001
- Gheorghe Bulgăr, Limba română. Sintaxă și stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București
- Valeria Guțu Romalo et al., Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, 2005
Vezi și[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
| |||||||||||