Prepoziție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

În gramatică, prepoziția (< la praepositio < prae- „înainte” + positia „poziție”, cf. fr préposition) este un cuvânt care, în propoziție, are rolul de a lega o parte de propoziție subordonată de determinatul acesteia[1][2].

Prepoziția se caracterizează prin lipsa conținutului noțional, din cauza abstractizării și gramaticalizării sale, prin lipsa conținutului semantic la unele prepoziții și limitarea acestuia la exprimarea de relații mai ales locative și temporale, la alte prepoziții. De asemenea, prepoziția este neflexibilă și nu poate avea funcție sintactică. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire[3], dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical[4]. Prepoziția are o comportare clitică[1], adică formează de regulă un singur cuvânt fonetic cu cuvântul următor, neavând accent propriu.

În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism – analitism[1]. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină[5]. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte[1].

Felurile prepozițiilor după origine și formă[modificare | modificare sursă]

După origine există în primul rând prepoziții primare. În limba română, acestea sunt majoritar moștenite din latină (cu, de, după, fără, în, între, întru, la, lîngă, pe, pentru, peste, pînă, spre, sub etc.) și câteva sunt împrumuturi, de exemplu contra. Acestea sunt totodată, ca formă, prepoziții simple. Alte prepoziții sunt formate pe terenul limbii în cauză, prin compunere din elemente mai mult sau puțin sudate. Cele complet sudate sunt tot simple ca formă, în română, deasupra, despre, din, dinspre, dintre, înspre, prin, printre. Prepoziții compuse sunt considerate, în gramatici ale limbii române, cele formate din prepoziții simple nesudate. În română, acestea pot fi două (de către, fără de, pe la, pînă în etc.), trei (de pe la, până pe după) sau patru: de pînă pe la, de pînă pe lîngă[6].

În gramatici ale limbii franceze se disting de asemenea prepoziții simple, precum à „la”, de „de, din, de la”, en „în”, entre „între”, par „prin”, pour „pentru”, sous „sub”, sur „pe”. Sunt considerate compuse numai prepozițiile din elemente sudate, inclusiv părți de vorbire diferite, ex. depuis „din, de la”[7]. O limbă ca franceza prezintă particularitatea că două prepoziții simple, à și de, pot fi sudate cu articole hotărâte, astfel existând două părți de vorbire într-un singur cuvânt: la maison du berger „casa ciobanului”, la maison des bergers „casa ciobanilor”, parler au médecin „a-i vorbi medicului”, parler aux médecins „a le vobi medicilor”[7].

Și în gramatici ale limbilor din diasistemul slav de centru-sud sunt luate în seamă prepoziții primare, simple (bez „fără”, do „până la”, iz „din”, među „între”, nad „deasupra”, od „de la”, pod „sub”, protiv „împotriva”, u „în” etc.) și compuse, considerate astfel numai cele sudate, acestea putând fi și părți de vorbire diferite la origine: ispod „sub, de sub”; između „între, dintre, printre”; nakraj „la capătul, la sfârșitul”; poput „ca, asemenea”; usred „în mijlocul”[8].

O seamă de prepoziții provin din alte părți de vorbire, prin conversiune. Unii autori le numesc „prepoziții secundare”[9].

În română, adverbele sunt cele care furnizează de cele mai multe ori prepoziții, de obicei cu formă articulată: dedesubtul, împrejurul, înăuntrul, împotriva, înaintea, înapoia etc. Sunt și prepoziții care provin din alte părți de vorbire fără schimbări: din substantive (grație), verbe la participiu (potrivit, mulțumită, datorită), verbe la gerunziu (exceptând, privind), adjective (contrar, conform, drept).

Și în alte limbi sunt prepoziții apărute prin conversiune:

  • fr [7]:
    • din verb la participiu prezent: concernant „privitor la”, durant „în timpul”, moyennant „prin intermediul”;
    • din verb la participiu trecut: excepté „cu excepția”, vu „din cauza”;
    • din adjectiv: sauf „în afară de”;
    • din adverb: hors „în afară de”;
  • en [10]:
    • din verb la gerunziu: concerning „în privința”, following „în urma”, regarding „privitor la”;
    • din verb la participiu: given „dat fiind”;
  • hr [8]:
    • din substantiv la acuzativ: kraj „alături de”, put „spre”;
    • din substantiv la instrumental: pomoću „cu ajutorul”, povodom „cu ocazia”, putem „prin intermediul”.

În unele limbi, ca cele de mai sus, sunt numeroase cuvinte care se folosesc cu aceeași formă și ca adverbe, și ca prepoziții. În cazul lor nu se precizează care este sensul conversiunii:

  • fr après „după, după aceea”; avant „înainte de, înainte”, avec „cu”, contre „împotriva, împotrivă”; depuis „de la, de atunci”, derrière „înapoia, în spate”; devant „înaintea, în față” etc.[11];
  • en down „în josul, (în) jos”; up „în susul, (în) sus”, outside „afară din”, afară”[12];
  • hr blizu „în apropierea, aproape”, mimo „pe lângă”, poslije „după, după aceea”; prije „înainte de, mai înainte”; van „afară din, afară”[8].

În unele gramatici se iau în seamă și locuțiuni prepoziționale, adică grupuri de cuvinte care includ elemente alte părți de vorbire (adverbe, substantive etc.), care funcționează neanalizabil, îndeplinind global rolul prepozițiilor. Inventarul lor este deschis. Pe lângă locuțiuni mai vechi (în română în fața, din cauza, în ciuda, în locul, în privința, de jur împrejurul, cu privire la, în loc de, (în) afară de, împreună cu etc.) se creează în continuu unele noi, inclusiv prin adoptarea unor împrumuturi și crearea de calcuri: vizavi de, în materie de, în curs de, în cursul, în măsura etc.[13].

În gramatici franceze se consideră locuțiuni prepoziționale toate grupurile de cuvinte cu acest rol nesudate. Folosite cu substantive și pronume sunt à cause de „din cauza”, à compter de „începând cu” (temporală), à l’exception de „cu excepția”, au-delà de „dincolo de”, au-dessus de „deasupra”, grâce à „grație”, vis-à-vis de „față de” etc. Sunt mai numeroase decât în română cele folosite cu verb la infinitiv, ponderea acestuia fiind mai mare în exprimarea proceselor[14] subordonate: afin de „pentru a”, à seule fin de „cu singurul scop de a”, avant de „înainte de a”, de façon à „astfel încât să”, de peur de „de teamă să” etc.[15]

În gramatici ale limbii engleze, corespunzător termenului „locuțiune prepozițională” se întâlnește denumirea complex preposition „prepoziție complexă”. Exemple: because of „din cauza”, due te „datorită”, except for „cu excepția”, instead of „în loc de”, in front of „în fața”, with reference to” „referitor la”, in accordance with „în conformitate cu”[10].

Sensul prepozițiilor[modificare | modificare sursă]

O seamă de prepoziții au un grad de abstractizare foarte ridicat, deci au sens abstract, ceea ce nu permite reprezentarea lor senzorială. Astfel sunt a, contra, de, despre, pentru, etc. Altele, cu grad de abstractizare mai mic, permit o reprezentare senzorială limitată. Asemenea prepoziții sunt mai ales cele cu sens spațial: dinspre, între, înspre, spre, sub; deasupra, dedesubtul, înaintea, înapoia, dinapoia, îndărătul, dindărătul, împrejurul[2].

Inițial, prepozițiile exprimau raporturi spațiale și temporale, apoi au început să fi folosite și pentru redarea raporturilor cauzale, finale, distributive, deliberative, succesive etc.[16] Astfel, mai ales prepozițiile primare pot avea mai multe sensuri, dintre care unele mai concrete, altele mai abstracte, în funcție de cuvintele conținut noțional pe care le leagă. Exemple cu sensuri concrete vs. sensuri abstracte[17]:

  • pe: Pune paharul pe masă vs. L-am văzut pe Gheorghe;
  • după: Farmacia este după colț vs. Te-am recunoscut după voce.

Prepozițiile secundare și locuțiunile prepoziționale au sensuri mai precise, de asemenea mai concrete sau mai abstracte, conferite de sensul cuvintelor cu conținut noțional pe care le conțin[16].

Unele raporturi pot fi exprimate de prepoziții sinonimice, de exemplu ședința din / de la 3 decembrie[16].

Construcțiile cu prepoziții[modificare | modificare sursă]

Cu prepoziții se construiesc diverse tipuri de complemente, când prepoziția leagă un cuvânt de un verb ( apă la cai), de un adjectiv (slab de minte), de un adverb (departe de sat) sau de o interjecție (vai de capul lui). Tot cu prepoziții se construiesc și atribute, când termenul regent este un substantiv: casă de vânzare[18].

Cuvântul cu prepoziție poate fi un substantiv (exemplele de mai sus), un pronume (vine la noi), un numeral (muncește pentru doi), un adjectiv (vopsește în verde), un verb la infinitiv (dorința de a se întoarce), în română un verb la participiu, alcătuindu-se astfel forma de supin (mașină de tocat), sau un adverb (merge pe alături)[18].

În limbile fără declinare, cuvântul cu prepoziție nu-și schimbă forma față de atunci când se folosește fără prepoziție. Așa este totdeauna, de exemplu, în limba franceză: Il y a un grand parking devant le supermarché „Este o parcare mare înaintea supermarketului”, C’est grâce à toi que j’ai trouvé si vite un studio „Datorită ție am găsit așa de repede o garsonieră”[19]. În engleză, ca vestigiu al epocii când avea declinare, prepozițiile sunt urmate de forma numită „oblică” sau „de obiect” a pronumelor personale (me „mine, mie”, him „pe el, lui”, her „pe ea, ei”, us „pe noi, nouă”, them „pe ei/ele, lor”), diferită de forma lor de bază, numită „de subiect” (cu excepția pronumelor de persoana a II-a), ex. You describe him to me „Tu mi-l descrii”[20].

În limbile cu declinare, prepoziția impune un anumit caz al cuvântului declinabil pe care îl conectează.

În română, majoritatea prepozițiilor, precum și locuțiunile prepoziționale terminate într-o prepoziție simplă cer cazul acuzativ: lângă foc, pentru tine, alături de parc, împreună cu mine. Cu prepopzițiile primare asupra, contra și cu majoritatea prepozițiilor secundare, precum și a locuțiunilor se folosește cazul genitiv: contra inundațiilor, împrejurul turnului, în fața coloanei. Câteva prepoziții se construiesc cu dativul: conform știrilor, contrar părerii, grație ajutorului, potrivit datelor[21].

În limbi cu declinare mai dezvoltată decât în română, cum sunt cele din diasistemul slav de centru-sud, regimul prepozițiilor este mai complex. În aceste limbi, cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz[22]:

  • cu genitivul: bez ”fără”; blizu „în apropierea”; do „până la”; duž „de-a lungul, în lungul”; ispod „sub, de sub”; ispred „în fața, din fața”; iz „din, de la”; iza „dincolo de, în spatele”; između „între, dintre, printre”; iznad „deasupra, de deasupra”; kod „la, lângă”; pored „alături de”; poslije „după” (în timp); prije „înainte de” (în timp); protiv „împotriva”; radi „în scopul”; umjesto „în locul”; usred „în mijlocul”; zbog „din cauza”;
  • cu dativul: k(a) „spre”;
  • cu acuzativul: kroz „prin, printre, peste”; niz(a) „în josul”; uz(a) „lângă, aproape de, în apropiere de, în preajma, în susul, în contra, cu, alături de”;
  • cu locativul: prema „către”; pri „cu ocazia, în momentul”, „(de) pe lângă”.

Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent:

Prepoziție Caz Condiții de folosire Exemplu
među acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Umješao se među ljude „S-a amestecat printre oameni”
instrumental cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc[23] Šetao je među drvećem „Se plimba printre copaci”
na acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Golub je sletio na krov „Porumbelul a zburat pe acoperiș”
locativ cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc Golub je na krovu „Porumbelul e pe acoperiș”
nad(a) acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Nad njega su se spustile zelene grane „Deasupra lui s-au lăsat ramuri verzi”
instrumental cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc Nad selom su se crnjeli kišni oblaci „Deasupra satului se înnegreau nori de ploaie”
o acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Ne udaraj glavom o zid „Nu te da cu capul de perete”
locativ cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc Torba visi o klinu „Tolba atârnă de (un) cui”
pod(a) acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Sjeo je pod lipu „S-a așezat sub tei”
instrumental cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc Odmarao se pod lipom „Se odihnea sub tei”
pred(a) acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Dječak je stavio pred sebe malu stolicu „Băiețelul și-a pus o măsuță înaintea lui”
instrumental cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc [...] što se događa pred njegovim očima „[...] ce se întâmplă în fața ochilor săi”
s(a) genitiv exprimarea complementului de loc ce răspunde la „de pe ce?” Crijep je pao s krova „Țigla a căzut de pe acoperiș”
instrumental exprimarea complementului circumstanțial sociativ Susreo sam se s njim „M-am întâlnit cu el”
u genitiv exprimarea posesiei U Milice duge trepavice „Milica are gene lungi”
acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Idemo u šumu „Mergem în pădure”
locativ cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc U šumi se čuje cvrkut ptica „În pădure se aude ciripitul păsărilor”
za genitiv exprimarea unei perioade de timp Za moje mladosti život je bio mirniji „Pe vremea tinereții mele viața era mai pașnică”
acuzativ cu verb care exprimă deplasarea spre un loc Mjesec se sakrio za oblake „Luna s-a ascuns după nori”
instrumental cu verb care nu exprimă deplasarea spre un loc Za kućom je bio lijep voćnjak „În spatele casei era o livadă frumoasă”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.
  2. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziție.
  3. ^ De exemplu în Coteanu 1982 (p. 262), Avram 1997 (p. 264), Bărbuță 2000 (p. 196).
  4. ^ Cf. Constantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziție.
  5. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 46.
  6. ^ Avram 1997, p. 265.
  7. ^ a b c Grevisse și Goosse 2007, p. 1319–1320.
  8. ^ a b c Barić 1997, p. 278.
  9. ^ De exemplu Bărbuță 2000 (p. 198).
  10. ^ a b IGE, pagina Complex Prepositions.
  11. ^ Dubois 2002, p. 377.
  12. ^ Eastwood 1994, p. 287.
  13. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 380.
  14. ^ Prin proces se înțelege orice poate fi exprimat de verb: acțiune, întâmplare, stare etc.
  15. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 1322.
  16. ^ a b c Bărbuță 2000, p. 200.
  17. ^ Moldovan 2001, p. 344.
  18. ^ a b Bărbuță 2000, p. 198.
  19. ^ Delatour 2004, p. 164.
  20. ^ Eastwood 1994, p. 234.
  21. ^ Bărbuță 2000, p. 198–199.
  22. ^ Barić 1997, p. 279–280.
  23. ^ Dar poate exprima alt fel de deplasare.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, ediția a II-a, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
  • hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 26 decembrie 2018)
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 26 decembrie 2018)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9