Determinant (gramatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În sintaxă, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, regent (determinat), în cadrul unui raport sintactic. Determinantul precizează, lămurește sau restrânge sensul regentului[1], cu alte cuvinte în actualizează, îl determină[2].

În privința claselor de cuvinte pe care le cuprinde, termenul are un sens mai restrâns, unul mai larg și unul și mai larg[3]. În primul sens sunt determinanți cuvinte precum articole, adjective pronominale și numerale cardinale care participă împreună cu un substantiv la formarea unui grup nominal[4][5][6]. În al doilea sens acestora li se adaugă orice fel de atribut al substantivului[7], iar în al treilea este vorba de orice parte secundară de propoziție.[1]

Pentru Constantinescu-Dobridor 1998, care definește determinantul în sensul cel mai larg, cel exprimat printr-un substantiv, un adjectiv, un numeral, un pronume, un verb, un adverb sau o interjecție este concret, deoarece are drept caracteristică un conținut lexical precis. Alt tip de determinant este cel abstract, care nu are conținut lexical, ci numai sens gramatical. Astfel de determinanți sunt cei considerați în sensul cel mai restrâns[1].

Acest articol se referă numai la determinanții abstracți, numiți pe scurt determinanți de către autorii care nu folosesc acest termen pentru cei numiți concreți.

Determinanții sunt de obicei clasați în două categorii: hotărâți și nehotărâți[8][6].

În fiecare limbă există determinanți abstracți, dar sunt diferențe în privința numărului lor, a caracteristicilor lor și a cazurilor în care se folosesc.

În limba română[modificare | modificare sursă]

Constantinescu-Dobridor 1998 distinge determinanți abstracți și dă ca exemple articolele[1], dar nu toate gramaticile limbii române tratează determinanții ca atare. O fac de exemplu unele scrise în engleză[9][10].

Sunt determinanți în primul rând articolele:

  • Articolul hotărât: ochiul, numele, casa, pereții, casele.
  • Articolul nehotărât: un student, o studentă, niște studenți. Acesta din urmă este folosit și la singular, cu substantive nume de materii: niște cașcaval.
  • Articolul demonstrativ este un determinant hotărât: omul cel bogat, cea blondă, Cei trei mușchetari, cele trei scrisori.
  • Articolul genitival (posesival) este tot un determinant hotărât: computerul cel nou al fratelui meu, A cui este casa aceasta?, ai mei, cărțile cele noi ale profesorului.

Numeralul cardinal este de asemenea determinant, și anume unul nehotărât, atunci când este urmat de un substantiv: un student, un scaun, o casă, doi studenți, două scaune, trei studenți/scaune/case, treizeci și trei de studenți.

Determinanții demonstrativi sunt hotărâți. Exemple: acest student sau studentul acesta / ăsta, cealaltă fată sau fata cealaltă, aceiași studenți.

Determinanții posesivi sunt tot hotărâți. Printre aceștia sunt: fiul meu, fiicele tale, scaunele noastre, pantofii săi, frații/surorile lor.

Ca determinanți interogativi sunt folosite unele pronume interogative:

  • Determinantul ce …? poate fi interogativ (Ce student e Radu?), dar și exclamativ: Ce fată!
  • Același sens ca ce …? îl are locuțiunea cel fel de …?: Ce fel de student e Radu?
  • La cantitate se referă cât …?, câtă …?, câți …?, câte …?: La câți colegi le-ai dat adresa?[11]

Cei precedenți se folosesc și ca determinanți relativi: Mă duc la care/ce film vreau, Mă duc la câte filme vreau[12].

Clasa determinanților nehotărâți corespunzători unor pronume nehotărâte este eterogenă. Exemple: orice fenomen, oricare roman, unele profesoare, alți studenți.

Printre pronumele negative, unul este folosit și ca determinant: niciun scaun.

În română, majoritatea determinanților se declină, adică au forme diferite de nominativ și acuzativ pe de o parte, de genitiv și dativ pe de altă parte, dar nu au cazul vocativ. În legătură cu declinarea substantivelor, se spune că există declinare cu articol hotărât și cu articol nehotărât, pentru că, în afară de feminin singular, numai acestea deosebesc genitiv/dativul de nominativ/acuzativ. Exemple: ochiulochiului, lui Radu (cu nume de persoane, singura situație în care articolul hotărât devine proclitic), o casăunei case, omul cel bogatoamenilor celor bogați, acest studentacestui student, alt studentaltor studenți, nicio fatăniciunei fete.

În majoritatea cazurilor, determinanții se acordă în gen și număr cu substantivul prin desinențe la ambii termeni, dar acordul în caz prin acest mijloc există numai la substantivele feminine, la genitiv/dativ singular, ex. acestei fete.

Nu sunt rare cazurile când un substantiv este folosit cu doi determinanți, unul hotărât și unul nehotărât (ex. tot orașul) sau doi determinanți hotărâți: omul cel bogat, fata aceea, fiul meu.

În multe cazuri, substantivul este folosit fără determinant pentru a se exprima caracterul său nehotărât, de exemplu substantivele comune ce denumesc persoane prin ocupația sau etnia lor, cu funcție de nume predicativ și neavând atribut (ex. El este student, Andrew este american), numele de materii (Am pâine, brânză și vin) etc. În unele cazuri, substantivul nu are determinant când de fapt este hotărât, anume după unele prepoziții, ex. Cartea e pe masă. În schimb, față de o limbă ca maghiara, de exemplu, în română, numele de continente și de țări sunt folosite cu determinant, cu excepția celor masculine folosite cu unele prepoziții: Asia, România, Marocul, dar în Maroc.

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

În franceză[modificare | modificare sursă]

După Grevisse – Goosse 2007, în limba franceză, determinanții abstracți actualizează substantivul, contribuie la realizarea lui în propoziție, mai ales ca subiect[13]. Kalmbach 2017 definește determinantul ca un cuvânt care trebuie să însoțească în mod necesar un substantiv comun ca să se formeze un grup nominal corect[6]. Amândoi adaugă că determinanții pot substantiva orice element sau unitate de limbă. Exemple pentru această caracteristică: On a compté les peut-être de Renan „Au fost numărate «poate»-urile lui Renan”, Vos g ressemblent à des têtards „«G»-urile dumitale seamănă cu niște mormoloci”, Trois que dans une petite phrase, c’est trop „Trei «că»-uri într-o frază scurtă sunt prea multe”, Un tiens vaut mieux que deux tu l’auras literal „Un «na» face mai mult decât două «ai să-l/s-o primești»” (proverb)[5].

În limba franceză, determinanții sunt articolele, numeralele și adjectivele pronominale.

Sunt trei feluri de articole:

  • Articolul hotărât are același rol ca în română: le frère „fratele”, la sœur „sora”, les frères „frații”, les sœurs „surorile”.
  • Și articolul nehotărât exprimă același lucru ca cel românesc, dar echivalentul lui „niște” este obligatoriu la plural: un frère „un frate”, une sœur „o soră”, des frères „frați”, des sœurs „surori”.
  • Există și un articol numit partitiv, care este un determinant nehotărât. Este folosit cu substantive abstracte sau nume de materii, pentru a exprima faptul că este vorba de o cantitate neprecizată din ceea ce denumesc. În general, grupul nominal constituit cu el corespunde în română cu substantivul nearticulat: du vin „vin”, du courage „curaj”, de la bière „bere”. Articolul nehotărât des este considerat partitiv atunci când se folosește cu nume de materii folosite numai la plural, ex. des rillettes (un fel de pastă de carne sau pește).

Pe lângă numeralul cardinal, Grevisse și Goosse 2007 consideră determinant și numeralul ordinal: deux bâtiments „două clădiri”, la troisième maison „a treia casă”.

Determinantul demonstrativ francez diferă ca formă de pronumele demonstrativ și se plasează înaintea substantivului: ce garçon(-ci) „băiatul acesta”, cet homme(-ci) „bărbatul acesta”, cette femme(-ci) „femeia aceasta”, ces garçons(-ci) / hommes(-ci) / femmes(-ci) „băieții/bărbații aceștia, femeile acestea”. Particula -ci precizează în mod neobligatoriu că este vorba de apropiere. Pentru depărtare se folosesc aceleași forme, dar cu adăugarea particulei -là: ce garçon-là „băiatul acela” etc.

Majoritatea determinanților posesivi francezi au de asemenea forme diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare, și se plasează tot înaintea substantivului. Exemple: mon frère „fratele meu”, sa femme „soția sa”, votre vin „vinul vostru”, votre bière „berea voastră”, nos frères „frații noștri”, nos sœurs „surorile noastre”, leur frère/sœur „fratele/sora lor”.

Determinantul interogativ corespunde unuia din pronumele interogative, dar ca formă diferă parțial de acesta: Are și sensul „care …?”, și sensul „ce (fel de) …?”. Se acordă cu substantivul numai în scris, auzindu-se o singură formă, [kɛl], în afara cazului când stă înaintea unui substantiv la plural care începe cu vocală: quel garçon ? „care/ce băiat?, quelle femme ? „care/ce femeie?, quels hommes ? [kɛlzɔm] „care/ce bărbați?”, quelles bières ? „care/ce beri?” Același determinant se folosește și exclamativ: quel garçon ! „ce băiat!”

Forma determinantului relativ este identică cu cea a pronumelui interogativ corespunzător determinantului interogativ, adică este compus din articolul hotărât și determinantul interogativ: lequel, laquelle, lesquels, lesquelles. Se folosește numai în limba scrisă, mai ales în limbajul juridic și uneori în literatura beletristică cu limbaj elevat: Ils ont jugé à propos de prendre une des colonnes [...] et d’en faire un clocher, lequel clocher a poussé comme un champignon dans l’espace d’une nuit „Au judecat de cuviință să ia o coloană […] și să facă din ea o clopotniță, care clopotniță a crescut ca o ciupercă în decurs de o noapte” (Alfred de Musset, Lorenzaccio).

Sunt considerați determinanți pronominali nehotărâți relativ multe pronume folosite și ca pronume nehotărâte, sau care corespund unor astfel de pronume. Gramaticile franceze includ printre ele și determinanți negativi, precum și locuțiuni: un autre livre „(o) altă carte”, quelques pas „câțiva pași”, tout homme „orice/oricare om”, toute la ville „tot orașul”, chaque fille „fiecare fată”, nul citoyen „niciun cetățean”,[14] trop de personnes „prea multe persoane”, n’importe quel livre „oricare/orice carte” (literal „nu are importanță care/ce carte”).

După cum se vede, cu puține excepții, determinantul se acordă totdeauna cu substantivul în gen și număr.

Spre deosebire de română, în franceză nu se pot folosi împreună doi determinanți hotărâți. Cel demonstrativ și cel posesiv exclud folosirea articolului hotărât. În schimb unii determinanți sunt totdeauna folosiți împreună cu altul (ex. toute la ville „tot orașul”, toute une ville „un întreg oraș”, toute cette ville „tot acest oraș”), alții sunt cel mai adesea însoțiți de alt determinant (ex. numeralul ordinal – la/un/ce troisième „al / un al / acest al treilea”), alții sunt compuși cu articolul hotărât: lequel „care”.

Și în franceză se folosește uneori substantivul fără determinant, de exemplu, ca în română, numele predicativ exprimat prin substantiv comun ce denumește persoana prin ocupația sau etnia ei, când nu are atribut, ex. Son fils est avocat „Fiul său este avocat”, dar de pildă în funcție de complement direct, orice substantiv comun, fie numărabil sau nenumărabil, fie la singular sau la plural, are cel puțin un determinant. Aproape toate numele de continente și de țări se folosesc cu determinant, cu orice prepoziție sau fără prepoziție: l’Amérique „America”, le Maroc „Marocul”, au[15] Maroc „în Maroc”, la Roumanie.

În engleză[modificare | modificare sursă]

În gramaticile limbii engleze sunt tratate ca determinanți clasele de cuvinte de mai jos.

Sunt două feluri de articole[16]:

  • Articolul hotărât are o singură formă, indiferent de genul și numărul substantivului: the exhibition „expoziția”, the shelves „rafturile”.
  • Articolul nehotărât are două forme, în funcție de sunetul cu care începe cuvântul următor: consoană (a visitor „un vizitator”) sau vocală: an accident „un accident”.

Determinanții demonstrativi au aceeași formă ca pronumele corespunzătoare: this carpet „covorul acesta”, that colour „culoarea aceea”, these flowers „florile acestea”, those hills „dealurile acelea”[17].

Majoritatea determinanților posesivi diferă ca formă de pronumele corespunzătoare. Forma lor depinde de persoana posesorului, de numărul acestuia (cu o excepție), iar la persoana a treia singular și de genul acestuia: my pen „stiloul meu”, your number „numărul tău/vostru”, his father „tatăl lui”, her decision „hotărârea ei”, its colour „culoarea sa” (posesor inanimat), our house „casa noastră”, their attitude „atitudinea lor”[18].

Sunt trei determinanți interogativi: what train? „ce/care tren?”, which books? „care cărți?”, whose idea? „a cui idee?”[19]

Una din clasele de determinanți exprimând cantitatea este cea a numeralelor cardinale, ex. two people „doi oameni”[20]. Alta este cea numită quantifiers „cuantificatori”, care cuprinde corespondenți ai determinanților nehotărâți și negativi din gramaticile limbii române. Exemple: all crime „orice delict”, many trains „multe trenuri”, several people „mai mulți oameni” (= nu numai unul), every building „fiecare clădire”, each ticket „fiecare bilet”, no warning „nicio avertizare”, another car „altă mașină”, other people „alți oameni”, a lot of letters „o mulțime de scrisori”, a bit of money „ceva bani”, some trains „unele trenuri”. Acest din urmă determinant corespunde și cu „niște”, deci poate fi considerat pluralul articolului nehotărât și al celui partitiv din franceză: some money „niște bani”, some cornflakes „niște fulgi de porumb”[21].

Se pot folosi împreună, de exemplu, un determinant posesiv cu un numeral (my three brothers „cei trei frați ai mei”), numeralul both cu articolul hotărât (both the clocks „ambele ceasuri”), un cuantificator cu un determinant demonstrativ (all that whisky „tot whisky-ul acela”), sau articolul hotărât cu un cuatificator: the many rooms „camerele cele multe”[22].

În limbile din diasistemul slav de centru-sud[modificare | modificare sursă]

În gramaticile diasistemului slav de centru-sud nu este folosit termenul „determinant”, dar în sensul celor de mai sus există asemenea cuvinte.

Ca în mai toate limbile slave, nici în gramaticile acestora nu se iau în seamă articole, deși există mențiune despre faptul că numeralul jedan, jedna, jedno „un, o” are și sens nehotărât. În această situație corespunde cu articolul nehotărât, de pildă în propoziția Pred kućom se zaustavilo jedno dijete […] „În fața casei s-a oprit un copil […]”[23].

Cuvintele folosite ca determinanți există cu aceeași formă și cu alt rol. În afara numeralelor tri „trei” și de la acesta în sus, toți determinanții se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Sunt trei genuri, masculin, feminin, și neutru, cel din urmă fiind clar delimitat, spre deosebire de cel din română.

Pot fi determinanți numeralele cardinale, ex. jedan čovjek „un om”, dvije žene „două femei”, trideset dvije kuće „treizeci și două de case”[24].

În afara pronumelor personale, în celelalte clase de pronume, numai printre cele interogative și cele nehotărâte sunt unele care nu pot fi determinanți.

Determinanții demonstrativi corespunzători celor de apropiere și depărtare din română au forme referitoare la trei grade de apropiere/depărtare:

  • Ovaj (masc.) „acest”, ova (fem.) „această”, ovo (neutru) „acest”, ovi (masc.) „acești”, ove (fem.) „aceste”, ova (neutru) „aceste” se referă la ceea ce este la sau lângă vorbitor: Daću ti ovaj članak da ga pročitaš „O să-ți dau acest articol, să-l citești”[25].
  • Onaj „acel”, ona „acea”, ono „acel”, oni „acei”, one „acele”, ona „acele” se referă la ceea ce este departe și de vorbitor, și de destinatarul comunicării: Sviđa mi se ono drvo „Îmi place acel copac”[26].
  • Taj „acest/acel”, ta „această/acea”, to „acest/acel”, ti „acești/acei”, te „aceste/acele”, ta „aceste/acele” se referă la ceea ce se află la o depărtare medie, de exemplu la ce este la destinatar sau lângă el: Lepo ti stoji ta haljina „Îți stă bine rochia asta”[25].

Există și unii determinanți demonstrativi exprimând tot trei grade de apropiere/depărtare, care nu au corespondenți exacți în română (aici, în afară de propoziții, numai formele de masculin singular):

  • ovakav, onakav, takav: Želim ovakve rukave „Doresc mâneci ca acestea” (spune, de exemplu, un client unui croitor, arătând mânecile hainei pe care o poartă);
  • ovoliki, onoliki, toliki: Šta ćeš raditi s tolikim novcem? „Ce-ai să faci cu atâția bani?” (banii fiind la destinatar);

Determinanții posesivi au forme care disting persoana posesorului/posesorilor, la cel unic de persoana a III-a și genul acestuia, distingând de asemenea genul și numărul obiectului posedat / obiectelor posedate. Exemple: moj sin „fiul meu”, vaš grad „orașul vostru”, njegova soba „camera lui”, njena slika „tabloul ei”, njihovi roditelji „părinții lor”[26].

Este și un posesiv (svoj, -a, -e, -i, -e, -a) care se referă numai la ceea ce posedă subiectul, indiferent de genul, numărul și persoana acestuia, ex. Ja ću tebi dati svoju kapu, a ti mi daj svoj šešir „Eu o să-ți dau șapca mea, iar tu dă-mi pălăria ta”[27].

Determinanții interogativi sunt următorii:

  • koji, -a, -e, -i, -e, -a: Koju knjigu čitaš? „Care carte o citești?”[28];
  • kakav, kakva, kakvo, kakvi, kakve, kakva: Kakvu salatu želite? „Ce (fel de) salată doriți?”[28];
  • čiji, -a, -e, -i, -e, -a: Čiji je ovo spomenik? „Al cui monument e acesta?”[26].

Sunt și mulți determinanți nehotărâți, inclusiv locuțiuni, între ei fiind incluși și negativi. Exemple: ikakav izlaz „vreo ieșire”, svakakvi ljudi „tot felul de oameni”, gdjekoji nož „câte un cuțit”, budi kakva voda „orice fel de apă”[23], nikakve vesti „niciun fel de vești”, ničije dete „copilul nimănui”, svaki čovek „orice/oricare om”, neko dete „vreun copil”, bilo kakva kafa „orice (fel de) cafea”[26].

În maghiară[modificare | modificare sursă]

Unele gramatici ale limbii maghiare disting determinanții în același mod ca gramaticile limbii engleze[29], dar altele nu, distingând doar în cadrul numeralelor „numerale cardinale adjectivale”, iar în cadrul claselor de pronume – „pronume adjectivale”, și incluzând articolele printre cuvintele gramaticale[30].

Articolul hotărât are două forme numai după cum cuvântul următor începe cu o consoană sau cu o vocală, substantivul fiind la singular sau la plural: a ház „casa”, az épület „clădirea”, az alacsony házak „casele scunde”, a magas épületek „clădirile înalte”[31].

Articol nehotărât este numai unul, egy „un, o” (egy ház „o casă”, egy osztálytársam „un coleg de clasă al meu”), puțin folosit, în cele mai multe cazuri corespunzătoare celor în care este folosit în română fiind preferat substantivul fără determinant[31].

É. Kiss 2006 nu consideră un tip de determinant aparte articolul nehotărât, ci îl tratează împreună cu determinantul numeral cardinal: egy magas lány „o fată înaltă”, három magas lány „trei fete înalte”.[32]. Alți determinanți nehotărâți sunt cei care în gramaticile limbii maghiare se numesc „numerale nehotărâte”: rengeteg könyv „o mulțime de cărți”, kevés pénz „puțini bani”[33].

Determinanții demonstrativi sunt hotărâți. Formele e, eme, ezen, toate trei cu sensul „acest, această, acești, aceste” și azon „acel, acea, acei, acele” pot fi numai determinanți și se folosesc în registrul de limbă elevat. Exemple în grupuri nominale: e városka „acest orășel”, eme gondolat „acest gând”, ezen rendelet szerint „conform acestei ordonanțe”, azon esetben „în acel caz”. Cu același sens există și demonstrativele curente ez, ezek „acesta, aceasta, aceștia, acestea” și az, azok „acela, aceea, aceia, acelea” (ez a ház „casa aceasta”, ezek az épületek „clădirile acestea”, az a könyv „cartea aceea”, azok az orvosok „medicii aceia”)[34] care, după É. Kiss 2006, nu pot fi determinanți, ci numai pronume, acest autor considerându-le echivalente cu grupuri nominale[32].

Exemple de alți determinanți demonstrativi sunt cei din grupurile nominale ilyen ház „casă ca aceasta”, ugyanolyan épületek „clădiri la fel ca acelea”, efféle könyvek „cărți de felul acestora”, akkora városok „orașe atât de mari ca acelea”, uyanekkora épületek „clădiri tot atât de mari ca acestea”, annyi orvos „atâția medici”, ugyanennyi pénz „tot atâția bani”[34].

În maghiară nu există determinanți posesivi, rolul acestora fiind îndeplinit de sufixe.

Printre determinanții interogativi, É. Kiss 2006 îi distinge ca hotărâți pe cei care au sufixul -ik, și ca nehotărâți pe ceilalți[32]. Exemple în propoziții[35]:

Melyik mosóport ajánlja? „Care detergent mi-l recomandați?”;
Hányadik megállónál kell leszállni? „La a câta stație trebuie să cobor?”;
Ön milyen nyelven beszél? „Dumneavoastră ce limbă vorbiți?”;
Mekkora stadion épül? „Cât de mare stadion se construiește?”;
Hány elem kell a fényképezőgépbe? „Câte baterii trebuie în aparatul foto?”;
Mennyi tejet akarsz a kávéba? „Cât lapte vrei în cafea?”

Determinanți relativi sunt de exemplu în frazele: Amekkora ereje van, még betöri a kaput „După câtă putere are, te pomenești că sparge poarta”, Amennyi esze van, még képes elárulni minket „După câtă minte are, e în stare să ne trădeze”[36].

Dintre cuvintele considerate tradițional adjective pronominale nehotărâte, É. Kiss 2006 îi consideră determinanți hotărâți pe cei terminați în -ik, văzându-le ca determinanți nehotărâți numai pe celelalte[32]. Gramaticile maghiare includ aici și corespondenții determinanților negativi din gramaticile românești. Exemple[37]:

Bármelyik szálloda megfelel „Îmi convine oricare hotel”;
Némely(ik) törvény teljesen érthetetlen „Unele legi sunt total de neînțeles”;
Semelyik szoknya nem áll jól neki „Nu-i stă bine niciuna din fuste”;
Csukd be valamelyik ablakot! „Închide vreuna din ferestre!”;
Valamilyen tanfolyamot végzett „A absolvit un oarecare curs”;
Nem olvasok akármilyen újságot „Nu citesc orice (fel de) ziar”;
Mindenféle emberrel összejött „S-a întâlnit cu tot felul de oameni”;
Némi habozás után igent mondott „După oarece ezitare a spus da”;
Semmilyen jó példa nem jutott eszünkbe „Nu ne-a venit în minte niciun (fel de) exemplu bun”;
Valamennyi könyv a táskámban van „Toate cărțile sunt în geanta mea”;
Néhány évvel később elváltak „După câțiva ani au divorțat”;
Semenyi pénz nincs nállam „N-am la mine niciun ban”.

În maghiară există o deosebire importantă între grupul nominal determinat nehotărât și cel determinat hotărât, dat fiind că în funcție de complement direct fac ca predicatul să fie la așa-numita conjugare nedefinită în cazul primului și la conjugarea definită cu al doilea, conjugări care se disting prin desinențe diferite: Alakítottunk egy énekkart „Am format un cor” vs. Az énekkart együtt alakítottuk „Corul l-am format împreună”[32].

În această limbă, între determinant și substantiv nu există acord nici în număr, nici în caz. Nu se pune problema acordului în gen, căci această categorie gramaticală nu este reprezentată. Lipsa acordului se manifestă în faptul că și după determinanții care exprimă o cantitate mai mare decât unitatea, substantivul rămâne la singular (ex. három lány „trei fete”, rengeteg könyv „o mulțime de cărți”), iar cu substantivul care are sufix de plural, determinantul care admite aceasta are aceeași formă ca și cu același substantiv la singular: a ház „casa” – a házak „casele”, akármilyen újság „orice (fel de) ziar” – akármilyen újságok. Singura excepție o constituie ez și az, în măsura în care sunt considerați posibili determinanți, care se acordă în număr și caz: Ezekbe az iskolákba jártam „Am mers la școlile acestea”, Azokról a könyvekről beszélünk „Vorbim despre cărțile acelea”[34].

După É. Kiss 2006, numai un determinant hotărât și unul nehotărât pot fi împreună în același grup nominal: a sok lány „fetele cele multe”, a két lány „cele două fete”, bármelyik két lány „oricare din cele două fete”, eme két lány „aceste două fete”, eme sok lány „aceste multe fete”.[32] Dacă se consideră determinanți ez și az, aceștia pot funcționa ca atare numai însoțiți de articolul hotărât: ez a ház „casa aceasta”, azok az orvosok „medicii aceia”[34].

Substantivul apare relativ frecvent fără determinant, fiind în general nehotărât în această situație. Așa sunt, de exemplu[38]:

  • substantivul cu funcție de nume predicativ, în mai multe cazuri decât în română: Ez ház „Asta e o casă”, Mária magyar lány „Mária este o fată maghiară”, Egyetemista vagyok „Sunt student(ă)”.
  • substantivul apărând ca general: Áruházban vásároltam a képmagnót „Am cumpărat magnetoscopul într-un magazin universal”;
  • numele de materie, exprimându-se faptul că este vorba de o cantitate neprecizată din ea: Bort kérek „Vin, vă rog”, Van friss kenyér? „Este pâine proaspătă?”

Spre deosebire de română, numele de contintente, de țări la singular și de puncte cardinale se folosesc fără determinant dacă nu au atribut: Afrika, Románia, észak „nordul”[39].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Constantinescu-Dobridor 1998, articolul determinant.
  2. ^ Dubois 2002, p. 140.
  3. ^ Crystal 2008, p. 140.
  4. ^ Bussmann 1998, pp. 298–299.
  5. ^ a b Grevisse – Goosse 2007, pp. 737–739.
  6. ^ a b c Kalmbach 2013, pagina Le groupe nominal : définitions (Grupul nominal: definiții).
  7. ^ Cf. Crystal 2008, fără numirea vreunui autor.
  8. ^ Leeman 2004, apud Grevisse – Goosse 2007, p. 738.
  9. ^ De exemplu Pană Dindelegan 2013, Sarlin 2014.
  10. ^ Secțiune după Cojocaru 2003, pp. 42–47 și 77–99, în afara informațiilor din sursa indicată separat.
  11. ^ Avram 1997, p. 182.
  12. ^ Avram 1997, p. 184.
  13. ^ Secțiune după Grevisse și Goosse, pp. 737–829, în afara informațiilor din surse indicate separat.
  14. ^ Mauger 1971, 156–161. o.
  15. ^ Au este o contracție între prepoziția à și articolul hotărât le, produsă în cursul istoriei limbii.
  16. ^ Eastwood 1994, p. 198.
  17. ^ Eastwood 1994, p. 216.
  18. ^ Eastwood 1994, p. 214.
  19. ^ Eastwood 1994, p. 30.
  20. ^ Eastwood 1994, 177.
  21. ^ Eastwood 1994, pp. 219–232.
  22. ^ Eastwood 1994, pp. 175–178.
  23. ^ a b Barić 1997, pp. 206–208. o. (gramatică croată).
  24. ^ Čirgić 2010, p. 99. (gramatică muntenegreană).
  25. ^ a b Klajn 2005, p. 83 (gramatică sârbă).
  26. ^ a b c d Moldovan – Radan 1996, pp. 58–60 (gramatică sârbă).
  27. ^ Barić 1997, p. 204.
  28. ^ a b Klajn 2005, p. 86.
  29. ^ De exemplu É. Kiss 2006 (pp. 90–92).
  30. ^ De exemplu Keszler 2000, Szende și Kassai 2001, P. Lakatos 2006, A. Jászó 2007.
  31. ^ a b Szende și Kassai 2001, pp.179–181.
  32. ^ a b c d e f É. Kiss 2006, pp. 90–92.
  33. ^ Szende și Kassai 2001, p. 66.
  34. ^ a b c d Szende și Kassai 2001, pp. 82–87.
  35. ^ Szende și Kassai 2001, p. 90.
  36. ^ Szende și Kassai 2001, p. 93.
  37. ^ Szende și Kassai 2001, pp. 97–99.
  38. ^ Szende și Kassai 2001, pp. 181–182.
  39. ^ Szende și Kassai 2001, pp. 454–460.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]