Categorie gramaticală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În gramatica tradițională, termenul categorie gramaticală are accepțiuni mai mult sau mai puțin largi, care pot diferi de la o gramatică la alta.

În sensul cel mai larg, termenul include două subclase de noțiuni, anume categorii sintactice și categorii morfologice. Primele sunt părțile de propoziție (subiect, predicat etc.). În a doua subclasă intră, pe de o parte, entitățile numite părți de vorbire (substantivul, verbul, prepoziția etc.), pe de altă parte, noțiunile ce le caracterizează: genul, numărul, modul, timpul etc.[1].

Unii autori restrâng termenul de categorie gramaticală la cele morfologice, dar nu toți înțeleg prin ele aceleași noțiuni. Pentru unii[2], acestea sunt părțile de vorbire. Pentru alții, categoriile gramaticale definesc modificările pe care părțile de vorbire le pot suferi în funcție de gen, număr, persoană etc., prin morfeme gramaticale precum desinențele[3]. În acest sens, nu toate limbile posedă aceleași categorii gramaticale. De exemplu, o limbă ca maghiara este lipsită de exprimarea genului gramatical, exprimându-l numai pe cel natural prin mijloace lexicale.

Categoria gramaticală în gramatici românești[modificare | modificare sursă]

În cea din urmă accepțiune sunt înțelese categoriile gramaticale în gramaticile tradiționale ale limbii române. Unii autori stabilesc subclase în cadrul lor. De exemplu Constantinescu-Dobridor 1998 le împarte în categorii gramaticale flexionare, care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte (flexibile), ca genul, numărul, persoana, modul, timpul și diateza, și categorii gramaticale de relație, ce se manifestă în relațiile sintactice dintre cuvinte, cum sunt cazul, determinarea și comparația[4].

Bărbuță 2000 propune alte două clase. Una din ele este cea a categoriilor gramaticale flexionare, exprimate prin forme opoziționale ale aceluiași cuvânt: genul (la adjectiv și la modul participiu al verbului), numărul (la substantiv, adjectiv, pronume, numeral și verb), cazul (la substantiv, adjectiv, pronume și numeral), persoana (la pronume și la verb), gradul de comparație (la adjectiv și la adverbele de mod și unele de loc), diateza, modul și timpul (la verb). A doua clasă este cea a categoriilor gramaticale clasificatoare, exprimate prin cuvinte diferite: genul la substantive, numărul la pronume și aspectul la verb.

Nu toți lingviștii sunt de acord în privința categoriilor gramaticale ale limbii române. Pentru Avram 1997, acestea sunt genul, numărul, cazul, gradul de comparație, persoana, diateza, modul și timpul[5]. La acestea Constantinescu-Dobridor adaugă și determinarea[4], despre care Bărbuță 2000 menționează că nu are un statut general recunoscut de categorie morfologică, dar o acceptă ca atare pentru substantiv, deoarece articolele exprimă prin formele lor sensul gramatical de hotărât, respectiv de nehotărât[6].

Bărbuță 2000 amintește și de categoria gramaticală a aspectului, existentă, de exemplu, în limba rusă, precizând că ea nu există în română, neavând un sistem organizat de morfeme gramaticale pentru aspect, deși sunt exprimate diverse sensuri aspectuale prin mijloace lexicale.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bussmann 1998, p. 484.
  2. ^ De exemplu Grevisse și Goosse 2007, p. 162.
  3. ^ Dubois 2005, p. 78.
  4. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul categorie.
  5. ^ Avram 1997, p. 36.
  6. ^ Bărbuță 2000, p. 41.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
  • Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române, Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 12 august 2017)
  • en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 12 august 2017)
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (accesat la 12 august 2017)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9