Categorie gramaticală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Termenul are două accepțiuni principale, care provin de la cele două sensuri ale cuvântului „categorie”. În general acesta înseamnă „clasă, grup” de entități cu una sau mai multe caracteristici comune, iar într-o accepțiune mai restrânsă se folosește în filozofie cu sensul de „noțiune fundamentală și de maximă generalitate”[1].

Cu sensul de „clasă”, în gramatica tradițională este vorba de două feluri de categorii gramaticale: prin categorii sintactice se înțeleg părțile de propoziție (subiect, predicat etc.), iar prin categorii morfologicepărțile de vorbire (substantivul, verbul, prepoziția etc.)[2].

Termenul „categorie morfologică” se folosește și cu sensul de noțiune, înțelegându-se prin ea trăsăturile ce caracterizează părțile de vorbire: genul, numărul, modul, timpul etc.[2].

Unii autori restrâng categoriile gramaticale la cele morfologice, și în cadrul lor, la părțile de vorbire[3]. Alții folosesc termenul „categorie gramaticală” tot numai în sens morfologic, dar înțeleg prin ea o trăsătură marcată de morfeme gramaticale precum desinențele[4]. În acest sens, nu toate limbile posedă aceleași categorii gramaticale. De exemplu, o limbă ca maghiara este lipsită de exprimarea genului gramatical, exprimându-l numai pe cel natural prin mijloace lexicale.

Categoria gramaticală în lucrări lingvistice românești[modificare | modificare sursă]

În literatura de specialitate în română referitoare la această limbă, „categorie gramaticală” este genul proxim numai al diferitelor trăsături ale părților de vorbire. Unii autori stabilesc subclase în cadrul lor. De exemplu Constantinescu-Dobridor 1998 le împarte în categorii gramaticale flexionare, care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte (flexibile), ca genul, numărul, persoana, modul, timpul și diateza, și categorii gramaticale de relație, ce se manifestă în relațiile sintactice dintre cuvinte, cum sunt cazul, determinarea și comparația[5].

Nu toți lingviștii sunt de acord în privința categoriilor gramaticale ale limbii române. Pentru Avram 1997, acestea sunt genul, numărul, cazul, gradul de comparație, persoana, diateza, modul și timpul[6]. La acestea Constantinescu-Dobridor adaugă și determinarea[5], despre care Bărbuță 2000 menționează că nu are un statut general recunoscut de categorie morfologică, dar o acceptă ca atare pentru substantiv, deoarece articolele exprimă prin formele lor sensul gramatical de hotărât, respectiv de nehotărât[7].

Bărbuță 2000 amintește și de categoria gramaticală a aspectului, existentă, de exemplu, în limba rusă, precizând că ea nu există în română, neavând un sistem organizat de morfeme gramaticale pentru aspect, deși sunt exprimate diverse sensuri aspectuale prin mijloace lexicale.

În lucrări în alte limbi[modificare | modificare sursă]

În literatura de specialitate în limba engleză, termenul grammatical category „categorie gramaticală” se folosește mai mult pentru trăsăturile părților de vorbire[8][9][10]. Pentru acestea se mai întâlnește și termenul inflectional category „categorie flexionară”[11], precum și morphological category „categorie morfologică”[12]. În același tip, termenul grammatical category se mai folosește în sens morfologic și pentru părțile de vorbire, iar în sens sintactic, pentru părțile de propoziție.[2] De menționat însă, că pentru părțile de vorbire se mai întâlnește și termenul lexical category „categorie lexicală”[13].

Termenul syntactic category „categorie sintactică” se referă la părțile de propoziție[14][2].

În lucrările despre limbile din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, pe scurt BCMS) scrise în acestea, termenul gramatičke kategorije „categorii gramaticale” se folosește mai mult pentru trăsăturile părților de vorbire, care mai sunt numite și morfološke kategorije „categorii morfologice”[15][16]. Patru categorii ale verbului (persoana, timpul, modul și aspectul), ca subclasă a categoriilor gramaticale, sunt numite de unii predikatne kategorije „categorii predicative”[16]. Printre categoriile gramaticale, unii includ și părțile de vorbire[15].

La fel ca în literatura de limbă engleză, termenul sintaktičke kategorije „categorii sintactice” se referă la părțile de propoziție.

În lucrările de lingvistică în limba maghiară se folosesc termenii nyelvtani kategória cu sinonimul grammatikai kategória „categorie gramaticală”, alaktani kategória „categorie morfologică” și mondattani kategória „categorie sintactică”.

Termenul „categorie gramaticală” se folosește și în locul celorlalți termeni. În sens morfologic desemnează pe de o parte părțile de vorbire[17][18][19]. Pe de altă parte, tot în sens morfologic, se referă la trăsăturile acestora, de exemplu diateza[20], genul în general[17], genul feminin în particular[21], numărul plural[22]. Termenul se folosește și pentru părțile de propoziție[23], ba chiar și pentru propoziție[24].

Termenul „categorie morfologică” se referă în general la trăsăturile părților de vorbire, de exemplu aspectul și modul[25], și se găsește cu această accepțiune și delimitarea categoriilor morfologice de categoriile părților de vorbire[26].

Denumirea „categorie sintactică” acoperă, ca în celelalte limbi, părțile de propoziție[26].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEX '09, articolul categorie.
  2. ^ a b c d Bussmann 1998, p. 484.
  3. ^ De exemplu Grevisse și Goosse 2007, p. 162.
  4. ^ De exemplu Dubois 2005, p. 78.
  5. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul categorie.
  6. ^ Avram 1997, p. 36.
  7. ^ Bărbuță 2000, p. 41.
  8. ^ Browne și Alt 2004, pp. 21–28, 39–43.
  9. ^ Eifring și Theil 2005, cap. 2, p. 42.
  10. ^ Andrews 2001, p. 87.
  11. ^ Eifring și Theil 2005, cap. 6, p. 6.
  12. ^ Cojocaru 2003, p. 21.
  13. ^ Payne 1997, p. 32, apud SIL Glossary of Linguistic Terms, pagina Lexical Category.
  14. ^ Bickford și Daly 1996, p. 2, apud SIL Glossary of Linguistic Terms, pagina Syntactic Category.
  15. ^ a b Čirgić 2010, p. 66.
  16. ^ a b Barić 1997, pp. 101, 400.
  17. ^ a b Kálmán și Trón 2007, p. 123.
  18. ^ A. Jászó 2007, pp. 198, 537–544.
  19. ^ Kiefer et al. 2006, p. 626.
  20. ^ A. Jászó 2007, p. 213.
  21. ^ Kiefer et al. 2006, p. 664.
  22. ^ A. Jászó 2007, p. 413.
  23. ^ A. Jászó 2007, pp. 363, 753.
  24. ^ A. Jászó 2007, p. 363.
  25. ^ A. Jászó 2007, p. 202.
  26. ^ a b A. Jászó 2007, p. 64.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

Surse directe[modificare | modificare sursă]

  • hu A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 (accesat la 30 august 2017)
  • Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dictionarul explicativ al limbii romane, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic, 2009 (DEX '09); online: Dexonline (accesat la 30 august 2017)
  • en Andrews, Edna, Russian (Limba rusă), SEELRC, 2001 (accesat la 30 august 2017)
  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5 (accesat la 30 august 2017)
  • hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 30 august 2017)
  • Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române, Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 30 august 2017)
  • en Browne, Wayles și Alt, Theresa, A Handbook of Bosnian, Serbian, and Croatian (Manual de bosniacă, sârbă și croată), SEELRC, 2004 (accesat la 30 august 2017)
  • en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 30 august 2017)
  • Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 30 august 2017)
  • en Cojocaru, Dana, Romanian Grammar (Gramatica limbii române), SEELRC, 2003 (accesat la 30 august 2017)
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (accesat la 30 august 2017)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • en Eifring, Halvor și Theil, Rolf, Linguistics for Students of Asian and African Languages (Lingvistică pentru studenții în limbi asiatice și africane), Universitatea din Oslo, 2005 (accesat la 30 august 2017)
  • fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
  • hu Kálmán, László și Trón, Viktor, Bevezetés a nyelvtudományba (Introducere în lingvistică), ediția a II-a, adăugită, Budapesta, Tinta, 2007, ISBN 978-963-7094-65-1 (accesat la 30 august 2017)
  • hu Kiefer, Ferenc 'et al. (coord.), A magyar nyelv (Limba maghiară), Akadémiai kiadó, 2006, Digitális Tankönyvtár (Bibliotecă didactică digitală), varianta PDF de descărcat (accesat la 30 august 2017)
  • en SIL Glossary of Linguistic Terms (Glosarul SIL a termenilor lingvistici) (accesat la 30 august 2017)

Surse indirecte[modificare | modificare sursă]

  • en Bickford, J. Albert și Daly, John, A course in basic grammatical analysis (Curs elementar de analiză gramaticală), Dallas; TX: Summer Institute of Linguistics, 1996
  • en Payne, Thomas E., Describing morphosyntax: A guide for field linguists (Descrierea morfosintaxei: ghid pentru lingviștii de teren), Cambridge / New York, Cambridge University Press, 1997