Tottenham Hotspur FC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tottenham
Tottenham Hotspur.svg
Informații generale
Nume complet Tottenham Hotspur Football Club
Poreclă Spurs
Lilywhites
Data fondării 1882
Stadion White Hart Lane
(36.310[1] locuri)
Campionat Premier League
Proprietar ENIC International Ltd.
Președinte Anglia Daniel Levy
Antrenor Vacant
Site web tottenhamhotspur.com
Palmares
Național FA Cup (8)
League Cup (4)
FA Charity Shield (7)
Internațional Cupa UEFA (2)
Cupa Cupelor UEFA (1)
Echipament
Kit body tottenham1314h.png
Kit body.svg
Kit right arm tottenham1314h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts tottenham1314h.png
Kit shorts.svg
Kit socks tottenham1314h.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body tottenham1314a.png
Kit body.svg
Kit right arm tottenham1314a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts tottenham1314a.png
Kit shorts.svg
Kit socks tottenham1314a.png
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body tottenham1314t.png
Kit body.svg
Kit right arm tottenham1314t.png
Kit right arm.svg
Kit shorts tottenham1314t.png
Kit shorts.svg
Kit socks tottenham1314t.png
Kit socks long.svg
Alternativ

Tottenham Hotspur este un club profesionist de fotbal din Londra, care activează în prima ligă engleză, Premier League. Clubul este cunoscut și sub numele simple ca Tottenham sau Spurs în timp ce numele atribuit de fani echipei este Lilywhites, nume provenit de la echipamentele tradiționale albe. Tottenham își dispută meciurile de acasă pe stadionul White Hart Lane aflat în suburbia Tottenham din nordul Londrei.

Tottenham este prima echipă din secolul XX care reușește să câștige, în sezonul 1960-1961, atât titlul de campioană, cât și FA Cup (Cupa Angliei). De asemenea, Tottenham este prima echipă engleză care a câștigat un trofeu european: Cupa Cupelor UEFA în 1963.

Clubul are o lungă rivalitate cu vecinii de la Arsenal Londra, meciul dintre aceste două echipe fiind cunoscut ca „Derby-ul Nordului Londrei”.

Deviza clubului este „Audere est facere” (în latină: „A îndrăzni înseamnă a face”), iar emblema reprezintă un cocoș luptător pe o minge.

Istorie[modificare | modificare sursă]

De la geneză la primul titlu de campioană[modificare | modificare sursă]

În 1882 Hotspur Football Club a fost creat de un grup de tineri de la o școală locală de gramatică și de Clubul de Cricket Hotspur. Se crede că numele de Hotspur este asociat cu Sir Henry Percy (Sir Harry Hotspur) care a trăit în acastă locație în secolul al XIV-lea. Mai târziu clubul și-a schimbat denumirea în Tottenham Hotspur pentru a se diferenția de alt club: London Hotspur.

La început Hotspur juca în echipamente de culoare albastră. Apoi culorile au variat de la albastru deschis cu alb, la tricouri de culoare roșie cu șorturi albastre, la ciocolatiu și auriu. În sezonul 1899-1900 culorile echipamentului s-au definitivat la tricouri albe și șorturi albastre/bleu, ca un tribut plătit clubului Preston North End, cel mai puternic club de fotbal al momentului în campionatul englez.

În 1888 Tottenham și-a mutat meciurile de acasă din câmpia River Lee în Parcul Northumberland, unde clubul a putut taxa spectatorii. Clubul a devenit profesionist chiar înainte de ziua de Crăciun din anul 1895, iar în anul 1896 a fost primit în Southern League (Liga de Sud) atrăgând circa 15,000 de spectatori la fiecare meci disputat acasă. În 1898, Charles Roberts devine președinte, ocupând această funcție până în anul 1943.

În 1899 Spurs a făcut ultima schimbare de stadion, mutându-se într-o fostă grădină a unei piețe din High Road, Cartierul Tottenham. În timp, stadionul a adoptat numele unui târg local, White Hart Lane. Mutarea s-a dovedit de succes pentru că în 1900 Tottenham câștigă Shoutern League (Liga de Sud), iar anul următor triumfând și în FA Cup (Cupa Angliei) devenind prima echipă din afara primei ligi care câștigă această competiție.

Tottenham a fost admisă în Second Division of the Football League (Liga a doua) pentru sezonul 1908-1909, reușind promovarea în First Division (Prima Ligă) ocupând locul 2. Rezultatele clubului între anul 1910 și Primul Război Mondial sunt slabe, în sezonul 1914-1915 când competiția a fost suspendată, Tottehnham fiind la subsolul clasamentului.

În anul 1919, Arsenal Londra – care ocupase doar locul 5 în a doua ligă – a fost admisă în prima ligă în locul lui Spurs. În sezonul 1919-1920 Tottenham câștigă liga a doua engleză și anul viitor, pe 13 aprilie, 1921, Spurs câștigă pentru a doua oară FA Cup (Cupa Angliei), învingând în finală pe Wolves cu scorul de 1-0.

În 1949 Arthur Rowe a devenit manager, acesta dezvoltând stilul tactic de joc push and run (lit: apasă și fugi). Acest stil însemna să pasezi mingea repede unui coechipier fugind apoi pe lângă fundașul de marcaj pentru a primi pasa returnată (practic un '1-2' clasic cu a doua pasă lungă). În 1951 Tottenham câștigă First Division Championship (Prima Ligă) devenind prima echipă care a câștigat a doua și prima ligă în sezoane succesive. Printre cei mai importanți jucători au fost Alf Ramsey, Ronnie Burgess, Ted Ditchburn, Len Duquemin, Sonny Walters sau Bill Nicholson.

Deceniile 1960 și 1970[modificare | modificare sursă]

Bill Nicholsen s-a angajat la Tottenham Hotspur în 1936 ca ucenic. În următorii 68 de ani a servit clubul în toate sectoarele, de la om de serviciu la președinte. La primul său meci ca manager, la 11 octombrie 1958, Tottenham a învins pe Everton cu 10-4. A fost scorul record în acel moment pentru club și un semn al lucrurilor ce aveau să urmeze. Nicholsen a condus echipa Tottenham către succese majore în 3 ani la rând la începutul anilor '60: "dubla" din 1960, FA Cup (Cupa Angliei) și o semi-finală a Cupei Europei în 1962 și Cupa Cupelor în 1963. Jucătorii importanți ai acestei perioade au fost: Danny Blanchflower, John White, Dave Mackay, Cliff Jones și Jimmy Greaves.

După 1964, echipa a început să se dezintegreze din cauza vârstei, a accidentărilor și a transferurilor. Nicholson a reconstruit o a doua echipă de succes cu "importuri" ca Alan Gilzean, Mike England, Alan Mullery, Terry Venables, Joe Kinnear și Cyril Knowles. În 1967 au bătut pe Chelsea în finala FA Cup și au terminat campionatul pe poziția a treia.

Nicholson a câștigat și Cupa Ligii (1971 și 1973) și Cupa UEFA în 1972, înainte să demisioneze la startul sezonului 1974-1975, din cauza începutului dezastruos de sezon și pentru că s-a simțit dezgustat fața de manifestările huliganice ale suporterilor din Rotterdam la finala Cupei UEFA.

Nicholson a câștigat 8 trofee majore în cei 16 ani de activitate, această perioadă fiind fără îndoială cea mai glorioasă din istoria clubului.

Tottenham a retrogradat din prima ligă la sfârșitul sezonului 1976-1977, după 27 de ani de performanță de top. Acest lucru a fost urmat imediat de vânzarea internaționalului nord-irlandez Pat Jennings rivalilor de la Arsenal Londra, o mutare care i-a șocat pe fani și care s-a dovedit a fi o eroare. Jennings a mai jucat 8 ani la cel mai înalt nivel pentru Arsenal Londra, în timp ce lui Spurs i-a luat până în 1981 să găsească un portar de clasă, în persoana lui Ray Clemence de la Liverpool.

Înlocuitorul lui Nicholson, Danny Burkinshaw a promovat chiar în primul sezon ca manager. În vara anului 1978 Burkinshaw a șocat lumea fotbalistică aducând la Tottenham două "vedete" ale cupei mondiale, argentinienii Osvald Ardiles și Ricardo Villa, asemenea transferuri fiind nemaivăzute la acea dată în fotbalul britanic.

Deceniul 1980[modificare | modificare sursă]

Abia în 1981 Burkinshaw a fost răsplatit cu un trofeu, FA Cup (Cupa Angliei) învingând pe Manchester City cu 3-2 într-o rejucare, meci în care Ricardo Villa a înscris un gol memorabil.

Tottenham și-a păstrat trofeul și în anul următor, învingând tot într-o rejucare pe QPR. În acel sezon echipa s-a bătut pe patru planuri, însă la finalul sezonului a trebuit să se mulțumească cu poziția a patra în campionat, primul loc fiind ocupat de Liverpool. În Cupa Ligii a ajuns în finală fiind egalată în ultimele 3 minute de același Liverpool și fiind înfrântă în prelungiri. În Cupa Cupelor Europene Tottenham a pierdut în fața Barcelonei la un singur gol (1-1 pe White Hart Lane și 0-1 în Spania).

În 1982 clubul a fost cumpărat de latifundiarul Irving Scholar. Provocarea majoră pentru Scholar a fost să refacă stabilitatea financiară a clubului, deoarece construcția Tribunei Vestice (West Stand) adusese clubul aproape de faliment.

În sezonul 1985-1986, David Pleat de la Luton Town a fost numit manager. Jucând cu 5 oameni la mijloc (Hoddle, Ardiles, Hodge, Paul Allen, Waddle), care îi furnizau mingi prolificului atacant Clive Allen, Tottenham s-a luptat pe toate fronturile. Însă Spurs a fost învinsă într-o rejucare în semi-finala Cupei Ligii cu Arsenal Londra după două egaluri în cele două manșe. În FA Cup (Cupa Angliei), deși Tottenham era clar favorită în fața celor de la Coventry – care juca prima finală din palmaresul său – a suferit o înfrângere cu 3-2.

Terry Venables a fost succesorul lui Pleat care a clasat echipa pe poziția a treia în sezonul 1989-1990 și a câștigat FA Cup în 1991. Noua echipă includea jucători importanți care au avut prestații excelente pentru echipa națională a Angliei, care a ajuns în semi-finala Campionatului Mondial din 1990: Gary Lineker și Paul Gascoigne.

Deceniul 1990 / „Era” Premier League[modificare | modificare sursă]

În 1990, o eroare făcută pe piața imobiliară l-a lăsat pe Irving Scholar aproape falimentar, acesta fiind nevoit să vândă clubul. Venables și-a unit forțele cu omul de afaceri Alan Sugar și au cumpărat Tottenham Hotspur PLC (Public Limited Company) plătind și datoriile clubului care ajungeau la 20 milioane de lire sterline, o partea din acești bani provenind din vânzarea vedetei Paul Gascoigne.

După ce a câștigat promovarea cu WBA, fosta stea Ossie Ardiles devine managerul clubului în 1993. Ardiles a transferat trei jucători scumpi: atacantul german Jürgen Klinsmann și duo-ul românesc Gheorghe Popescu și Ilie Dumitrescu formând astfel "Celebrul Cinci": Teddy Sheringham și Klinsmann în față, Nick Barmby imediat în spate, Darren Anderton pe dreapta și Ilie Dumitrescu pe stânga. Până la urmă aceste transferuri nu au adus performanțele dorite la Tottenham, Ardiles fiind concediat în 1994.

Ardiles a fost înlocuit cu fostul manager de la QPR, Gerry Francis. Tottenham a urcat pe poziția a șaptea în campionat ajungând în semi-finalele FA Cup, unde au fost învinși cu 4-1 de Everton.

Sezonul 1996-1997 a găsit-o pe Tottenham pe poziția a zecea. Atacantul Teddy Sheringham a fost vândut la Manchester United din cauza neînțelegerilor contractuale. În noiembrie 1997, cu echipa în pericol de retrogadare, Francis a fost concediat. Christian Gross a fost numit ca manager, acesta readucându-l la echipă pe Jürgen Klinsmann, care s-a dovedit un jucător cheie în salvarea de la retrogadare.

George Graham a fost angajat să conducă echipa înainte de sezonul 1998-1999. În ciuda criticilor vehemente venite din partea fanilor, în primul sezon ca manager acesta a obținut o poziție sigură în clasament și a câștigat Cupa Ligii împotriva lui Leicester City pe Wembley.

Glenn Hoddle a preluat echipa în aprilie 2001, care se afla pe locul 13 în Premier League. Primul său meci a fost o înfrângere într-o semi-finală împotriva rivalei Arsenal Londra. O altă umilință a fost atunci când căpitanul Sol Campbell a semnat cu Arsenal Londra pe baza "regulei Bosman" (la expirarea contractului, fără nicio primă de transfer). Cu fonduri limitate, Hoddle și-a îndreptat atenția spre jucători cu experiență ca Teddy Sheringham, Gus Poyet sau Christian Ziege.

Robbie Keane se pregăteşte să execute un penalty

În mai 2004, Tottenham l-a numit pe antrenorul Franței, Jacques Santini ca manager principal, cu Martin Jol în postul de asistent-manager și Frank Arnesen ca director sportiv. Santini și-a dat demisia într-un mod bizar doar după 13 meciuri și a fost schimbat cu Martin Jol.

Sezonul 2005-2006 s-a dovedit unul foarte bun pentru Tottenham. Echipa a stat 6 luni pe locul 4 în clasament, pe care l-au pierdut în ultima etapă în favoarea rivalilor de la Arsenal Londra, după o înfrâgere suferită în meciul cu West Ham United. Meciul a fost controversat, 10 jucători de la Tottenham având probleme misterioase cu stomacul, la timpul respectiv presupunându-se că a fost vorba de o intoxicație alimentară.

Sezonul 2006-2007[modificare | modificare sursă]

Pentru sezonul 2006-2007, Tottenham și-a schimbat echipamentele de la Kappa la Puma. Echipamentului de acasă i s-au scos culorile albastre de pe umeri (s-a revenit la tradiționalul "Lillywhites"), iar celui din deplasare i s-a înlocuit bleul cu albastru închis.

În campionat, forma echipei a fost ciudată, o performanță fiind victoria cu Chelsea Londra – prima victorie din 1990 și prima dată pe White Hart Lane din 1987.

În FA Cup, Spurs a bătut pe Cardiff City în runda a treia și pe Southend United în runda a patra. În runda a cincea a învins pe Fulham cu 4-0 în deplasare. Spurs a făcut 3-3 (după ce a condus cu 3-1) cu Chelsea în sferturi pe Stamford Bridge, fiind învinsă la rejucare pe White Harte Lane cu 1-2.

În Cupa Ligii, Tottenham a învins pe MK Dons, Port Vale și Southend calificându-se în semifinale contra lui Arsenal Londra. Prima manșă s-a încheiat 2-2, în retur Spurs pierzând cu 1-3 după 90 de minute și prelungiri.

În Cupa UEFA Tottenham a bătut în prima rundă pe Slavia Praga și a câștigat toate meciurile din grupă. Datorită suspendării echipei Feyenoord, Tottenham s-a calificat direct în 16-cimi, învingând în ambele manșe pe Braga. A fost eliminată de deținătoarea trofeului, Sevilla FC scoruri 1-2, 2-2.

Stadion[modificare | modificare sursă]

Stadionul White Hart Lane

Tottenham Marshes[modificare | modificare sursă]

Tottenham a jucat primele sale meciuri pe Tottenham Marshes, pe teren public și a rămas aici pentru 6 ani. Aici, Tottenham a jucat pentru prima dată un meci cu rivalii de la Arsenal Londra (cunoscuți atunci sub numele de Woolwich Arsenal), în care Spurs câștigau cu 2-1, însă meciul a fost oprit din cauza luminii slabe, oaspeții ajungând prea târziu.[2] Existau ocazional lupte care izbucneau pentru a se afla cine va folosi cele mai bune terenuri. Spectatorii se înmulțeau și o nouă locație era necesară.

Northumberland Park[modificare | modificare sursă]

În 1898 clubul s-a mutat de la Tottenham Marshes la Northumberland Park și a început să taxeze intrarea. A rămas aici numai un an pentru că în aprilie 1899, 14,000 de fani au venit să vadă pe Spurs jucând împotriva rivalei Woolwich Arsenal. Stadionul nu mai putea face față la asemenea număr de spectatori astfel Tottenham s-a mutat pe stadionul curent.

White Hart Lane[modificare | modificare sursă]

Vedere aeriană a stadionului White Hart Lane

Începând cu 1899 stadionul de casă al clubului este arena White Hart Lane.

  • Tribune:
    • Tribuna Vest: 6,890
    • Tribuna Nord: 10,086
    • Tribuna Est: 10,691
    • Tribuna Sud: 8,573
    • Capacitate totală: 36,240
  • Primul meci: Tottenham vs Nottingham Forrest 4-1
  • Locuri destinate presei: 82
  • Record număr de spectatori: 75,038; Tottenham Hotspur vs Sunderland, FA Cup 5 martie 1938

[modificare | modificare sursă]

Patronaj[modificare | modificare sursă]

Miliardarul Joseph Lewis deține 29,8% din acțiunile clubului prin compania sa de investiții ENIC Sports Ltd. ENIC deține deasemenea procente importante din acțiunile cluburilor SK Slavia Praga și AEK Atena. Daniel Levy este Președinte Executiv, având un rol important în managementul clubului. Sir Alan Sugar deține 13% din acțiuni prin Amshold Limited, iar Stelios Haji-Ioannou are 9% prin Hodram Inc.

Rivali[modificare | modificare sursă]

Cea mai mare rivală a lui Tottenham este cu vecina din nordul Londrei, Arsenal. Celălalt mare rival este concitadina Chelsea. Alte derbiuri sunt împotriva echipelor Fulham, West Ham United și Charlton Athletic.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Național[modificare | modificare sursă]

  • FA Cup:
    • Câștigătoare (8): 1901, 1921, 1961, 1962, 1967, 1981, 1982, 1991
    • Finalistă (1): 1987
  • Football League Cup:
    • Câștigătoare (4): 1971, 1973, 1999, 2008
    • Finalistă (3): 1982, 2002, 2009
  • FA Charity Shield:
    • Câștigătoare (7): 1921, 1951, 1961, 1962, 1967*, 1981*, 1991* (* împărțit)
    • Finalistă (2): 1920, 1982

European[modificare | modificare sursă]

  • Cupa Ligii Anglo-Italiană:
    • Câștigătoare (1): 1971

Statistici și recorduri[modificare | modificare sursă]

Steve Perryman dețin recordul meciuilor jucate pentru Spurs, având 854 de meciuri jucate pentru club între 1969 și 1986, dintre care 655 au fost meciuri din ligă.[3][4] Jimmy Greaves deține recordul de marcare cu 266 de goluri în 380 meciuri din ligă, cupă și aparițiile la cupele europene.[5]

Cel mai mare scor înregistrat într-un meci din ligă este de 9–0 când au jucat contra Bristol Rovers în a Doua Divizie pe 22 octombrie 1977.[6][7] Cea mai mare victorie într-un meci pentru cupă a fost înregistrată pe 3 februarie 1960 cu un scor de 13–2 contra Crewe Alexandra în Cupa Angliei.[8] Cea mai mare victorie a lui Tottenham a fost înregistrată în meciul jucat împotriva clubului Wigan Athletic pe 22 noiembrie 2009, când au câștigat cu scorul de 9–1, Jermain Defoe înscriind cinci goluri.[7][9] Cea mai mare înfrângere clubul a suferit-i împotriva lui 1. FC Köln, când au pierdut cu un scor de 8–0 în Cupa Intertoto pe 22 iulie 1995.[10]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
1 Brazilia P Heurelho Gomes
2 Anglia F Kyle Walker
3 Anglia F Danny Rose
4 Franța F Younès Kaboul (al 3-lea căpitan)
5 Belgia F Jan Vertonghen
6 România F Vlad Chiricheș
7 Anglia M Aaron Lennon (vice-căpitan)
8 Brazilia M Paulinho
9 Spania A Roberto Soldado
10 Togo A Emmanuel Adebayor
11 Argentina M Erik Lamela
14 Germania M Lewis Holtby
15 Franța M Étienne Capoue
Nr. Poziție Jucător
16 Anglia F Kyle Naughton
17 Anglia M Andros Townsend
19 Belgia M Mousa Dembélé
20 Anglia F Michael Dawson (căpitan)
21 Belgia M Nacer Chadli
22 Islanda M Gylfi Sigurðsson
23 Danemarca M Christian Eriksen
24 Statele Unite P Brad Friedel
25 Franța P Hugo Lloris
30 Brazilia M Sandro
35 Anglia F Zeki Fryers
37 Anglia A Harry Kane

Jucători împrumutați[modificare | modificare sursă]

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Istoric antrenori[modificare | modificare sursă]

Top 20 antrenori din istoria clubului[modificare | modificare sursă]

Bazat pe % de câștiguri din toate competițiile
Manager Ani Meciuri jucate Meciuri câștigate Meciuri câștigate %
1 Anglia Frank Brettell 1898–1899 63 37 58.73
2 Anglia Arthur Turner 1942–1946 49 27 55.10
3 Scoția John Cameron 1899–1907 570 296 51.93
4 Anglia David Pleat 1986–1987 119 60 50.42
5 Portugalia Andre Villas-Boas 2012– 28 14 50
6 Anglia Harry Redknapp 2008–2012 198 98 49.49
7 Anglia Bill Nicholson 1958–1974 832 408 49.03
8 Anglia Arthur Rowe 1949–1955 283 135 47.70
9 Anglia Fred Kirkham 1907–1908 61 29 47.54
10 Anglia Jimmy Anderson 1955–1958 161 75 46.58
11 Anglia Percy Smith 1929–1935 253 109 46.38
12 Anglia Doug Livermore
Anglia Ray Clemence
1992–1993 51 23 45.09
13 Olanda Martin Jol 2004–2007 150 67 44.67
14 Anglia Peter Shreeves 1984–1986 & 1991–1992 177 79 44.63
15 Anglia Jack Tresadern 1935–1938 146 65 44.52
16 Scoția Peter McWilliam 1913–1927 & 1938–1942 750 331 44.13
17 Anglia 'The Directors' 1908–1913 231 99 42.86
18 Anglia Joe Hulme 1946–1949 150 64 42.67
19 Anglia Keith Burkinshaw 1976–1984 431 182 42.23
20 Anglia Terry Venables 1987–1991 165 67 40.61

* Statistici din 29 decembrie 2012

Jucători renumiți[modificare | modificare sursă]

Jucătorii de mai jos sunt considerați jucători renumiți datorită contribuțiilor aduse clubului:[11][12]

Jucătorul anului[modificare | modificare sursă]

Votat de membri. (Anul calendaristic este până în sezonul din 2005–06)

Cluburi asociate[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ White Hart Lane”. Sky Sports. http://www.skysports.com/football/venue/0,19753,11065_61,00.html. Accesat la 1 martie 2011. 
  2. ^ Holmes, Logan. „A Month in the Illustrious History of Spurs: November”. topspurs.com. http://www.topspurs.com/thfc-november.htm. Accesat la 17 februarie 2012. 
  3. ^ Three Amigos lined up for Grecians fundraiser”. The Herald. 14 octombrie 2009. http://www.thisisplymouth.co.uk/news/Amigos-lined-Grecians-fundraiser/article-1418626-detail/article.html. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  4. ^ Steve Perryman”. Daily Mirror. http://www.mirrorfootball.co.uk/archive/Steve-Perryman-article941.html. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  5. ^ Legends: Jimmy Greaves”. Tottenham Hotspur. http://www.tottenhamhotspur.com/history/legends/jimmygreaves.html. Accesat la 22 noiembrie 2009. [nefuncțională]
  6. ^ 22 October 1977: Spurs 9–0 Bristol Rovers”. Tottenham Hotspur. http://www.tottenhamhotspur.com/history/great_games/spursvbristolrovers1977.html. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  7. ^ a b Cone, James (22 noiembrie 2009). „Defoe gets five goals as Tottenham defeats Wigan 9–1”. Bloomberg. http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601077&sid=aJRyb5rocCJI. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  8. ^ 3 February 1960: Spurs 13–2 Crewe Alexandra”. Tottenham Hotspur. http://www.tottenhamhotspur.com/history/great_games/spurs13crewe21960.html. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  9. ^ Fletcher, Paul (22 noiembrie 2009). „Tottenham 9–1 Wigan”. BBC Sport. http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/eng_prem/8365091.stm. Accesat la 22 noiembrie 2009. 
  10. ^ UEFA.com – Tottenham
  11. ^ GREAT PLAYERS”. www.tottenhamhotspur.com. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/History+of+the+Club/great-players.page. Accesat la 12 februarie 2012. 
  12. ^ Anderton and Freund join Hall of fame”. 3 decembrie 2009. http://www.tottenhamhotspur.com/news/articles/pairjoinhalloffame041209.html. 
  13. ^ Club Announces Partnership Agreement With Real Madrid and Transfer of Luka Modric”. Tottenham Hotspur. 27 august 2012. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/News/club-announcement-27082012.page. Accesat la 27 august 2012. 
  14. ^ TOTTENHAM HOTSPUR FOOTBALL CLUB AND SPORT CLUB INTERNACIONAL (INTER) ANNOUNCE STRATEGIC PARTNERSHIP”. Tottenham Hotspur. 28 august 2009. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/News/Archive/news_2009_8_792.page. 
  15. ^ Club launches partnership with San Jose Earthquakes”. Tottenham Hotspur. 9 octombrie 2008. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/News/Archive/news_2008_10_4558.page. 
  16. ^ Tottenham Hotspur launch partnership with South China”. Tottenham Hotspur. 3 noiembrie 2009. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/News/Archive/international_news_2009_11_86.page. 
  17. ^ Supersport United/Tottenham Hotspur Academy Partnership”. Tottenham Hotspur. 15 septembrie 2007. http://www.tottenhamhotspur.com/spurs/News/Archive/news_2007_9_3046.page. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tony Matthews (2001). Tottenham Hotspur - Enciclopedie Oficială. Brightspot. ISBN 0-9539288-1-0.
  • Phil Soar (1998). The Hamlyn Official History of Tottenham Hotspur 1882-1998. Hamlyn. ISBN 0-600-59515-3.
  • Bob Goodwin (2003). Spurs: The Illustrated History. Bredon. ISBN 1-85983-387-X.
  • Harry Harris (1990). Tottenham Hotspur Greats. Sportsprint. ISBN 0-85976-309-9.
  • Julian Holland (1961). Spurs – The Double. Heinemann. no ISBN.
  • Ken Ferris (1999). The Double: The Inside Story of Spurs’ Triumphant 1960-61 Season. Mainstream. ISBN 1-84018-235-0.
  • n/k (1986). The Glory Glory Nights. Cockerel. ISBN 1-869914-00-7.
  • Hunter Davies (1985). The Glory Game: A Year in the Life of Tottenham Hotspur. Mainstream. ISBN 1-85158-003-4.
  • Alex Fynn and Lynton Guest (1991). Heroes and Villains: The Inside Story of the 1990-91 Season at Arsenal and Tottenham Hotspur. Penguin. ISBN 0-14-014769-1.
  • Guy Nathan (1994). Barcelona to Bedlam: Venables/Sugar – The True Story. New Author. ISBN 1-897780-26-5.
  • Alex Fynn and H Davidson (1996). Dream On: A Year in the Life of a Premier League Club. Pocket Books. ISBN 0-671-85509-3.
  • Martin Cloake and Adam Powley (2004). We are Tottenham: Voices from White Hart Lane. Mainstream. ISBN 1-84018-831-6.
  • Alison Ratcliffe (2005). Tottenham Hotspur (Rough Guide 11s): The Top 11 of Everything Spurs. Rough Guides. ISBN 1-84353-558-0.
  • Alan Mullery and Paul Trevillion (2005). Double Bill: The Bill Nicholson Story. Mainstream. ISBN 1-84596-002-5.
  • Steve E Hale (2005). Mr Tottenham Hotspur: Bill Nicholson OBE- Memories of a Spurs Legend. Football World. ISBN 0-9548336-5-1.
  • Irving Scholar (1992). Behind Closed Doors: Dreams and Nightmares at Spurs. André Deutsch. ISBN 0-233-98824-6.
  • Mihir Bose (1996). False Messiah: The Life and Times of Terry Venables. André Deutsch. ISBN 0-233-98998-6.
  • Clive Allen (1987). There’s Only One Clive Allen. Weidenfeld and Nicolson. ISBN 0-213-16953-3.
  • Osvaldo Ardiles (1983). Ossie. Sidgewick & Jackson. ISBN 0-283-98872-X.
  • David Bowler (1997). Danny Blanchflower: The Biography of a Visionary. Orion. ISBN 0-575-06504-4.
  • Paul Gascoigne (2005). Gazza: My Story. Headline. ISBN 0-7472-6818-5.
  • David Ginola and Neil Silver (2000). David Ginola: Le Manifique. HarperCollins. ISBN 0-00-710099-X.
  • Jimmy Greaves (2004). Greavsie: The Autobiography. Time Warner. ISBN 0-7515-3445-5.
  • Glenn Hoddle and Harry Harris (1987). Spurred to Success: The Autobiography of Glenn Hoddle. Queen Anne. ISBN 0-356-12797-4.
  • Harry Harris (1995). Klinsmann. Headline. ISBN 0-7472-1517-0.
  • Dave Mackay and Martin Knight (2004). The Real Mackay: The Dave Mackay Story. Mainstream. ISBN 1-84018-840-5.
  • Teddy Sheringham (1999). Teddy. Time Warner. ISBN 0-7515-2844-7.
  • Mel Stein and Chris Waddle (1998). Chris Waddle. Pocket Books. ISBN 0-671-00495-6.
  • Peter Waring (2004). Tottenham Hotspur Head to Head. Breedon Books

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tottenham Hotspur FC