Heraldică
Heraldica [lat. heraldus, fr. héraut - crainic] este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, oraș, familie, corporație etc.
Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă.
Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică.
Cuprins |
Componentele stemei [modificare]
Tipuri de scuturi [modificare]
Smalțurile heraldice și reprezentarea lor monocromă [modificare]
| METALE | |||||||||||
 |
 |
||||||||||
| Aur | Argint | ||||||||||
| CULORI | |||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
||||||
| Roșu | Albastru | Negru | Verde | Purpură | Portocaliu | ||||||
| BLĂNURI | |||||||||||
 |
 |
 |
 |
||||||||
| Singiap | Contrasingiap | Hermină | Contrahermină | ||||||||
Partițiunile scutului [modificare]
1 — scut despicat; 2 — scut tăiat; 3 — scut sfertuit (scartelat); 4 — scut tăiat în bandă; 5 — scut tăiat în bară; 6 — scut tăiat în curmeziș (încrucișat); 7 — scut gironat; 8 — scut tripartit în pal; 9 — scut tripartit în fascie (în brâuri); 10 — scut tăiat în furcă; 11 — scut tăiat în furcă răsturnată; 12 — scut împărțit în șase părți; 13 — scut împărțit în nouă părți; 14 — scut tăiat în trei; 15 — scut împărțit în trei; 16 — scut peste tot (în inimă).
Bibliografie [modificare]
- Dicționar al științelor speciale ale istoriei, București, 1982.
Legături externe [modificare]
- Adina Berciu-Drăghicescu: Arhivistica și documentarea, cap. Heraldica, disponibil online la [1]
Vezi și [modificare]
