Zidul lui Antoninus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Amplasamentul zidului lui Antoninus

Zidul lui Antoninus (în latină: Vallum Antonini, în engleză: Antonine Wall) a fost o fortificație din piatră și turbă, construitǎ de Imperiul roman între anii 142-144 d.Hr., în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi (pe atunci, Caledonia), pentru a proteja Britannia de atacurile picților și ale caledonienilor. Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian, care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian. Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.

Făcea parte din limes, granița fortificată a Imperiului roman, care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat.

În anul 208, la ordinul împăratului Septimius Severus, zidul a fost pǎrǎsit de trupele romane, care au revenit la Zidul lui Hadrian.

Fortărețele:[modificare | modificare sursă]

Fortărețe mari și mici[1] legate de Zidul lui Antoninus [2], descoperite de arheologi:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hunter, Fraser; Carruthers, Martin. „ScARF Summary Roman Presence Report” (PDF). Scottish Heritage Hub. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Kent, Emerson. „Alternative Map of the Wall”. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]