Zidul lui Antoninus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Amplasamentul zidului lui Antoninus

Zidul lui Antoninus (în latină Vallum Antonini, în engleză Antonine Wall) a fost o fortificație din piatră și turbă, construitǎ de Imperiul Roman între anii 142-144, în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi, pentru a proteja Britannia de atacurile picților și caledonienilor. Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian, care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian. Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.

Făcea parte din limes, granița fortificată a Imperiului Roman, care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat.

În anul 208, din ordinul împăratului Septimius Severus zidul a fost pǎrǎsit de trupele romane, care au revenit la Zidul lui Hadrian.

Vezi și[modificare | modificare sursă]