Continuum dialectal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cele mai importante cazuri de Continuum dialectal în Europa

În sociolingvistică, un continuum dialectal este o serie de dialecte vorbite pe o arie geografică întinsă, cu continuitate între ele. Diferențele între regiunile învecinate sunt mici, dar între cele care nu sunt limitrofe, diferențele cresc odată cu distanța geografică. Vorbitorii dialectelor cu distanță mare între ele pot să nu se înțeleagă între ei. Conform paradigmei limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș, aceste dialecte pot fi considerate limbi abstand, adică aparte. Totuși, pot fi considerate și ca dialecte ale aceleiași limbi, dacă există pentru ele o limbă-acoperiș standard în care comunicarea este posibilă.

Un exemplu tipic de continuum dialectal este cel al dialectelor germane de jos și al dialectelor olandeze. De o parte și de alta a frontierei comune se vorbește la fel, dar în partea germană locuitorii își numesc limba „germană”, iar în partea olandeză – „olandeză”. Prin urmare, din punctul de vedere al sociolingvisticii, ei vorbesc limbi diferite. De altfel, între germana standard și olandeza standard nu există înțelegere reciprocă, deși limita dintre ele nu poate fi trasată cu exactitate.

Pot forma continuum dialectal și subfamilii sau părți ale subfamiliilor de limbi, de exemplu, în Europa, limbile baltice, limbile slave, limbile germanice și limbile romanice occidentale, din familia limbilor indo-europene.