Sclavia în România
 |
Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters. |
 |
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Prin sclavia în România ne referim cu precădere la situația persoanelor de etnie romă, aflați în stare de robie pe teritoriul Principatelor Române.
Această instituție datează oficial încă din secolul al XIV-lea și este abolită către jumătatea secolului al XIX-lea, ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului. Printre aceștia, cel mai notabil este Mihail Kogălniceanu, care pune bazele legislației referitoare la dezrobirea țiganilor în Moldova.
Cuprins |
Originea [modificare]
Originea robiei romilor în spațiul Pricipatelor Române este incertă. Istoricul Nicolae Iorga corelează apariția romilor pe aceste meleaguri cu Invazia mongolă în Europa din 1241, sugerând probabilitatea ca sclavii romi să fi fost preluați de la mongoli. Alți istorici consideră că sclavii romi au fost capturați din luptele împotriva tătarilor.
În acea perioadă, sclavia era frecventă în Europa. Astfel ne-creștinii erau luați ca sclavi în Regatul Ungariei, un alt exemplu îl constituie sarazinii deveniți sclavi în cadrul Imperiului Bizantin sau evreii hazari care ajung în aceeași situație pe teritoriul Rusiei Kievene.
Condiția robilor [modificare]
Pentru a caracteriza situația grea a țărănimii din Principatele Române în Evul Mediu, se utilizează termenii: "iobag", "șerb". Deși situația acestor pături sociale se înrăutățește mai ales din secolul al XIV-lea până către secolul al XVIII-lea, aceasta este total diferită de cea a robilor romi care nici măcar nu aveau personalitate juridică și făceau parte din bunurile stăpânului.
Astfel robii țigani se puteau căsători doar între ei și numai cu acordul stăpânului. Dacă cei doi soți aveau stăpâni diferiți și aceștia nu cădeau de acord, copiii rezultați erau împărțiți între stăpâni. Sclavii erau eliberați numai în cazuri excepționale.
Legislația era discriminatorie, robii fiind pedepsiți mai sever, pedeapsa capitală fiind destul de frecventă în cazul acestora. Codul penal din Muntenia anului 1818 preciza faptul că "Toți țiganii sunt născuți robi" și că "Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului".
Abolirea sclaviei [modificare]
În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale și se creează un puternic val antisclavagist. În perioada 1843 - 1855 are loc abolirea acestei instituții în Principatele Române.
Legături externe [modificare]
- ro Cerceteaza.com
- ro Romii în Evul Mediu
- ro Emmanuelle Pons, De la robia la asimilare
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.
