Omofon
În lingvistică, omofonele (din prefixul grecesc ὁμο- omo- „același” și φωνή phone „sunet”) sînt două sau mai multe cuvinte care se pronunță la fel. Într-un sens mai larg se numesc tot omofone și alte elemente de limbă care se pronunță identic: sunete, secvențe de sunete, silabe, grupuri de cuvinte etc. Noțiunea se folosește mai ales atunci cînd elementele de limbă vizate se scriu diferit sau cînd nu ne interesează decît forma lor sonoră. Dacă în plus și scrierea este identică atunci avem de a face cu omonimele
Omofonele apar frecvent în jocuri de cuvinte sau în exerciții de dicție. Pe de altă parte omofonele duc la scrierea greșită a unor enunțuri; de exemplu în loc de centru de difuzare a presei apare frecvent scris greșit centru de difuzarea presei.
exp
Cuprins |
Limba română [modificare]
În limba română, întrucît grafia urmărește îndeaproape pronunția, cuvintele omofone sînt relativ rare. Iată cîteva exemple:
- pronumele ea și verbul ia
- pronumele ele cu substantivul iele
- pronumele ei (fie plural de la el, fie genitiv-dativ de la ea) cu verbul iei
- aceeași și aceiași
- chil (lichid fiziologic) și kil („kilogram”)
- tocsine (plural de la tocsin, „clopot de alarmă”) și toxine (plural de la toxină, „substanță otrăvitoare”)
- lacs (specie de pești) și lax („lejer”)
- elementele de compunere kali- („potasiu”) și cali- („frumos”)
În schimb sînt frecvente situațiile cînd un grup de cuvinte intră în relație de omofonie cu un cuvînt sau cu un alt grup de cuvinte și deci în scris se pune problema intercalării spațiilor sau cratimelor în locurile potrivite:
- numai și nu mai
- delegat și de legat
- a-și (a își) și ași (plural de la as)
- deal, de-al și de-a-l
- deschideți și deschide-ți
Alte limbi [modificare]
| Limbă | Omofone |
|---|---|
| Franceză |
|
|
|
| Engleză |
|
|
|
| Japoneză |
|
Bibliografie [modificare]
- Mioara Avram, „Ortografie pentru toți”, Editura Litera Internațional, 2002.
Legături externe [modificare]
- English Wiktionary, Dialect-independent homophones in English