Omograf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În lingvistică, un cuvînt se numeşte omograf dacă are aceeaşi formă scrisă ca şi alt cuvînt, dar diferă de acesta prin pronunţie, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii şi două copii.

Dacă şi pronunţia este identică atunci avem de a face cu omonime.

[modifică] Exemple

Limba	Cuvînt	Pronunţie şi sensuri
Română	vier	/viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreţ mascul
	sufragiu	/suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
	haină	/ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)
Franceză	est	/ɛst/: direcţia cardinală est /e/: este, formă a verbului être (a fi)
	couvent	/ku.vɑ̃/: mănăstire de maici /kuv(ə)/: clocesc, formă a verbului couver (a cloci)
Engleză	lead	/liːd/: a conduce, a duce /lɛd/: plumb
	wind	/wɪnd/: vînt /waɪnd/: a înfăşura, a şerpui
Japoneză	十分	juppun: zece minute juubun: suficient; complet
	下	shita: jos moto: sub îndrumarea ge: volumul doi, ultimul volum

[modifică] Bibliografie

• Mioara Avram, „Ortografie pentru toţi”, Editura Litera Internaţional, 2002.

[modifică] Vezi şi

• Omonim
• Omofon
• Paronim