Psihologie cognitivă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Psihologia cognitivă este o paradigmă a psihologiei, care studiază procesarea de informații ce intervine între stimul și răspuns. Această abordare a psihologiei își propune să facă lumină în "cutia neagră" a behaviouriștilor care consideră că între stimul și comportament există o relație directă, respectiv nu putem afla ce se petrece între ele. Psihologia cognitivă face o analogie între mintea umană și un calculator, considerând că aceasta procesează input-ul (stimulii din mediul intern și extern al organismului) pe baza unor algoritmi, generând astfel un output comportamental.


Sistemul cognitiv[modificare | modificare sursă]

Conform M. Miclea (2003, p.26) "un sistem cognitiv este un sistem fizic care posedă două proprietăți: de reprezentare și de calcul". Reprezentarea se referă la transpunerea în mediul interior al unui fapt exterior, iar calculul la manipularea reprezentărilor respective pe baza unor reguli fixe. Reprezentările și calculul pot fi conștiente - prelucrări conștiente de informație - sau inconștiente - prelucrări inconștiente de informație (ex. percepție, învățare și memorie implicită) (Daniel David, 2004); prelucrările conștiente și cele inconștiente de informație ("inconștientul cognitiv") implică structuri diferite și proiecții neurobiologice diferite (David, 2004).

Sistemul cognitiv poate fi analizat la mai multe niveluri:


Nivelul cunoștințelor[modificare | modificare sursă]

În primul rând trebuie investigate cunoștințele, sau toate datele de care dispune sistemul. Acele comportamente care se modifică în funcție de cunoștințele pe care le dobândește o persoană se numesc cognitiv-penetrabile, iar cele care nu sunt afectate de cunoștințe sau de intenții se numesc cognitiv-impenetrabile.


Nivelul computațional[modificare | modificare sursă]

Acest nivel se referă la analiza sarcinii pe care trebuie să o îndeplinească sistemul cognitiv. Acest lucru presupune descompunerea ei în elemente mai simple și stabilirea relațiilor dintre input și output. La acest nivel există două tipuri de procesări:

  • procesări modulare: nu sunt influențate de cunoștințe, se realizează automat, preatențional, sunt incapsulate și au o locație neuroanatomică precisă
  • procesări non-modulare

Nivelul algoritmic-reprezentațional[modificare | modificare sursă]

Acest nivel se referă la algoritmii care realizează funcția input-output, și cei care duc la reprezentarea informației de intrare și ieșire.


Nivelul implenentațional[modificare | modificare sursă]

Acest nivel de analiză iși pune intrebarea: care sunt structurile neurale care permit realizarea sarcinilor. Studiul acestui nivel se mai numește neuroștiințe cognitive.

Paradigme[modificare | modificare sursă]

Paradigma simbolică[modificare | modificare sursă]

Acestă paradigmă este inspirată din raționalism (Leibniz, Descartes) și din logica simbolică. Premisa de la care pleacă această paradigmă este că cunoștințele și stările sunt reprezentate în sistemul cognitiv ca simboluri. Astfel sistemul cognitiv uman este unul fizico-simbolic. Studiile în cadrul acestei paradigme s-au concentrat în special pe rezolvarea de probleme.


Paradigma neoconexionistă[modificare | modificare sursă]

În această abordare se încearcă înțelegerea sistemului cognitiv prin simularea unor rețele neuronale, activitate cunoscută și sub numele de modelare neuromimetică. Aceste rețele pot efectua calcule logice. Concepte de bază din această abordare sunt: unitățile, stările de activare, regula de activare, funcția output, conexiuni, reguli de învățare, mediul rețelei.

Domenii de investigare[modificare | modificare sursă]

  • Reprezentarea cunoasterii

Reprezentanți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]