Psihologie cognitivă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Psihologia cognitivă este o paradigmă a psihologiei, care studiază procesarea de informaţii ce intervine între stimul şi răspuns. Această abordare a psihologiei îşi propune să facă lumină în "cutia neagră" a behaviouriştilor care consideră că între stimul şi comportament există o relaţie directă, respectiv nu putem afla ce se petrece între ele. Psihologia cognitivă face o analogie între mintea umană şi un calculator, considerând că aceasta procesează input-ul (stimulii din mediul intern şi extern al organismului) pe baza unor algoritmi, generând astfel un output comportamental.
Cuprins |
[modifică] Sistemul cognitiv
Conform M. Miclea (2003, p.26) "un sistem cognitiv este un sistem fizic care posedă două proprietăţi: de reprezentare şi de calcul". Reprezentarea se referă la transpunerea în mediul interior al unui fapt exterior, iar calculul la manipularea reprezentărilor respective pe baza unor reguli fixe. Reprezentările şi calculul pot fi conştiente - prelucrări conştiente de informaţie - sau inconştiente - prelucrări inconştiente de informaţie (ex. percepţie, învăţare şi memorie implicită) (Daniel David, 2004); prelucrările conştiente şi cele inconştiente de informaţie ("inconştientul cognitiv") implică structuri diferite şi proiecţii neurobiologice diferite (David, 2004).
Sistemul cognitiv poate fi analizat la mai multe niveluri:
[modifică] Nivelul cunoştinţelor
În primul rând trebuie investigate cunoştinţele, sau toate datele de care dispune sistemul. Acele comportamente care se modifică în funcţie de cunoştinţele pe care le dobândeşte o persoană se numesc cognitiv-penetrabile, iar cele care nu sunt afectate de cunoştinţe sau de intenţii se numesc cognitiv-impenetrabile.
- Vezi şi: analiză ascendentă , analiză descendentă .
[modifică] Nivelul computaţional
Acest nivel se referă la analiza sarcinii pe care trebuie să o îndeplinească sistemul cognitiv. Acest lucru presupune descompunerea ei în elemente mai simple şi stabilirea relaţiilor dintre input şi output. La acest nivel există două tipuri de procesări:
- proceări modulare: nu sunt influenţate de cunoştinţe, se realizează automat, preatenţional, sunt incapsulate şi au o locaţie neuroanatomică precisă
- procesări non-modulare
[modifică] Nivelul algoritmic-reprezentaţional
Acest nivel se referă la algoritmii care realizează funcţia input-output, şi cei care duc la reprezentarea informaţiei de intrare şi ieşire.
[modifică] Nivelul implenentaţional
Acest nivel de analiză işi pune intrebarea: care sunt structurile neurale care permit realizarea sarcinilor. Studiul acestui nivel se mai numeşte neuroştiinţe cognitive.
[modifică] Paradigme
[modifică] Paradigma simbolică
Acestă paradigmă este inspirată din raţionalism (Leibniz, Descartes) şi din logica simbolică. Premisa de la care pleacă această paradigmă este că cunoştinţele şi stările sunt reprezentate în sistemul cognitiv ca simboluri. Astfel sistemul cognitiv uman este unul fizico-simbolic. Studiile în cadrul acestei paradigme s-au concentrat în special pe rezolvarea de probleme.
[modifică] Paradigma neoconexionistă
În această abordare se încearcă înţelegerea sistemului cognitiv prin simularea unor reţele neuronale, activitate cunoscută şi sub numele de modelare neuromimetică. Aceste reţele pot efectua calcule logice. Concepte de bază din această abordare sunt: unităţile, stările de activare, regula de activare, funcţia output, conexiuni, reguli de învăţare, mediul reţelei.
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
- Daniel David, 2004. Prelucrări inconştiente de informaţie. Bucureşti: Tritonic
- Mircea Miclea, 2003. Psihologie Cognitivă. Iaşi: Polirom
