Microeconomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Economie
GDP PPP Per Capita IMF 2008.svg

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț

Economie generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

Microeconomia se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiților consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producției) si problematica împărțirii bunurilor limitate si a venitului limitat. În cadrul microeconomiei indivizii sunt văzuți ca forță de muncă, ca și consumatori ai bunurilor produse, pe care aceștia le consumă cu scopul de a-și maximiza folosința. Unitățile de producție utilizează factorii de producție cum ar fi munca, capitalul, progresul științific cu scopul de a maximiza profitul.

Domenii ale microeconomiei[modificare | modificare sursă]

Teoria consumatorului se ocupă cu studiul cererii pe piața bunurilor. În cadrul acestei teorii este analizată utilitatea consumatorului, exprimată prin cantitatea tuturor bunurilor pe care el le cumpară într-o anumită perioadă. La aceasta, preferințele și curbele de indiferență joacă un rol foarte important.

Teoria producției se ocupă cu studiul ofertei pe piața bunurilor. Pornind de la o funcție de producție care redă relația dintre factorii de input și cei de output, se cercetează de cât input e nevoie pentru producerea anumitor cantități de producție.

Teoria prețurilor cercetează efectele întalnirii cererii cu oferta pe piața bunurilor.

Teoria jocului se ocupă cu studiul teoretic al jocului.

Concepte fundamentale în microeconomie[modificare | modificare sursă]

Raritate - Cost de oportunitate - Cerere și ofertă - Elasticitatea prețului cererii - Surplusul consumatorului și Surplusul producătorului

Teoria consumatorului (Teoria cererii)
Teoria consumatorului - Preferință - Curba de indiferență - Utilitate - Utilitate marginală -Funcție de utilitate - Venit

Teoria producției și prețurilor
Bazele teoriei producției - Factor de producție - Bariera posibilităților de producție - Funcție de producție - Economie de scară - Economie de scop - Maximizarea profitului - Discriminarea prețului

Organizarea industrială
Formele pieței - Concurență perfectă - Monopol - Concurență monopolistă - Oligopol - Index Herfindahl

Economia bunăstării
Economia bunăstării - Pareto eficiența - Cutia Edgeworth - Curba Lorenz - Coeficientul Gini - Nivelul sărăciei -

Proasta funcționare a pieței
Proasta funcționare a pieței - Informația asimetrică - Externalitate - Cost social - Bun liber - Taxă

Economie financiară
Economie financiară - Finanțe - Risc

Comerț internațional
Comerț international - Termen comercial - Tarif

Metodologie
Echilibru general - Teoria jocului - Economie instituțională - Economie neoclasică.

Supoziții[modificare | modificare sursă]

În microeconomie sunt folosite cel mai frecvent modele abstracte pentru rezolvarea diverselor probleme. De aceea se presupune că toți actorii implicați în economie operează cu scopul maximizării folosinței și negociază rațional, alegând întotdeauna cea mai bună alternativă de negociere care le stă la îndemână.
Așa numitul actor ideal este denumit și Homo oeconomicus.
În plus, apar adeseori noi supoziții. Supoziția de convexitate descrie percepția asupra relației de preferință a celui care trebuie să decidă, supoziția de nesaturație descrie faptul că fiecare unitate a unui bun economic mărește valoarea preferinței, iar cu supoziția de divizibilitate microeconomiștii își ușurează calculele, deoarece nu mai trebuie să ia în considerare faptul că doar bunurile măsurate în unități fixe vor fi cerute și produse.
Pentru considerarea relațiilor de preferință sunt importante și supozițiile de tranzitivitate și integritate.
Cea dintâi afirmă că nu există nici o inconsistență în preferințele unui actor implicat în economie, iar cu cea de-a doua supoziție postulează că el poate spune pe care dintre cele două bunuri le preferă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Varian, Hal R.: (2003) Intermediate Microeconomics - A Modern Approach. 6th edition. New York / London: W.W. Norton & Company
Walter, Nicholson: (2004) Intermediate Microeconomics and Its Application with Economic Applications Card, 9e

Legături externe[modificare | modificare sursă]