Microeconomie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Microeconomia se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiţilor consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producţiei) si problematica împărţirii bunurilor limitate si a venitului limitat. În cadrul microeconomiei indivizii sunt văzuţi ca forţă de muncă, ca şi consumatori ai bunurilor produse, pe care aceştia le consumă cu scopul de a-şi maximiza folosinţa. Unităţile de producţie utilizează factorii de producţie cum ar fi munca, capitalul, progresul ştiinţific cu scopul de a maximiza profitul.
Cuprins |
[modifică] Domenii ale microeconomiei
Teoria consumatorului se ocupă cu studiul cererii pe piaţa bunurilor. În cadrul acestei teorii este analizată utilitatea consumatorului, exprimată prin cantitatea tuturor bunurilor pe care el le cumpară într-o anumită perioadă. La aceasta, preferinţele şi curbele de indiferenţă joacă un rol foarte important.
Teoria producţiei se ocupă cu studiul ofertei pe piaţa bunurilor. Pornind de la o funcţie de producţie care redă relaţia dintre factorii de input şi cei de output, se cercetează de cât input e nevoie pentru producerea anumitor cantităţi de producţie.
Teoria preţurilor cercetează efectele întalnirii cererii cu oferta pe piaţa bunurilor.
Teoria jocului se ocupă cu studiul teoretic al jocului.
[modifică] Concepte fundamentale în microeconomie
Raritate - Cost de oportunitate - Cerere şi ofertă - Elasticitatea preţului cererii - Surplusul consumatorului şi Surplusul producătorului
Teoria consumatorului
Teoria consumatorului - Preferinţă - Curba de indiferenţă - Utilitate - Utilitate marginală -Funcţie de utilitate - Venit
Teoria producţiei şi preţurilor
Bazele teoriei producţiei - Factor de producţie - Bariera posibilităţilor de producţie - Funcţie de producţie - Economie de scară - Economie de scop - Maximizarea profitului - Discriminarea preţului
Organizarea industrială
Formele pieţei - Concurenţă perfectă - Monopol - Concurenţă monopolistă - Oligopol - Index Herfindahl
Economia bunăstării
Economia bunăstării - Pareto eficienţa - Cutia Edgeworth - Curba Lorenz - Coeficientul Gini - Nivelul sărăciei -
Proasta funcţionare a pieţei
Proasta funcţionare a pieţei - Informaţia asimetrică - Externalitate - Cost social - Bun liber - Taxă
Economie financiară
Economie financiară - Finanţe - Risc
Comerţ internaţional
Comerţ international - Termen comercial - Tarif
Metodologie
Echilibru general - Teoria jocului - Economie instituţională - Economie neoclasică.
[modifică] Supoziţii
În microeconomie sunt folosite cel mai frecvent modele abstracte pentru rezolvarea diverselor probleme. De aceea se presupune că toţi actorii implicaţi în economie operează cu scopul maximizării folosinţei şi negociază raţional, alegând întotdeauna cea mai bună alternativă de negociere care le stă la îndemână.
Aşa numitul actor ideal este denumit şi Homo oeconomicus.
În plus, apar adeseori noi supoziţii. Supoziţia de convexitate descrie percepţia asupra relaţiei de preferinţă a celui care trebuie să decidă, supoziţia de nesaturaţie descrie faptul că fiecare unitate a unui bun economic măreşte valoarea preferinţei, iar cu supoziţia de divizibilitate microeconomiştii îşi uşurează calculele, deoarece nu mai trebuie să ia în considerare faptul că doar bunurile măsurate în unităţi fixe vor fi cerute şi produse.
Pentru considerarea relaţiilor de preferinţă sunt importante şi supoziţiile de tranzitivitate şi integritate.
Cea dintâi afirmă că nu există nici o inconsistenţă în preferinţele unui actor implicat în economie, iar cu cea de-a doua supoziţie postulează că el poate spune pe care dintre cele două bunuri le preferă.
[modifică] Vezi şi
Economie generală
Macroeconomie
[modifică] Bibliografie
Varian, Hal R.: (2003) Intermediate Microeconomics - A Modern Approach. 6th edition. New York / London: W.W. Norton & Company
Walter, Nicholson: (2004) Intermediate Microeconomics and Its Application with Economic Applications Card, 9e
