Titluri nobiliare maghiare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Titluri monarhice
- Împărat (latină: imperator, maghiară: császár). După includerea regatului Ungariei în imperiul habsburgic în 1526, Ungaria a fost sub domnia împăratului Sfântului Imperiu Roman deşi Ungaria propriu zisă nu făcea parte din Sfântul Imperiu Roman.
- Rege (latină: rex, maghiară: király). Cuvântul maghiar király derivă din cel slav kral sau kralj, care, la rândul său, derivă din numele german Karl, referindu-se la Carol cel Mare. O regină domnitoare avea titlul de királynő, o regină consoartă era numită királyné.
- Principe (domnitor)(latină: princeps, maghiară: fejedelem). Fejedelem era titlul pe care îl purtau domnitorii statului maghiar înainte de încoronarea lui Ştefan I care rege al Ungariei în anul 1000. Principii Transilvaniei purtau şi ei titlul de fejedelem. Francisc Rákóczi al II-lea a purtat şi el acest titlu în timpul revoltei maghiare pentru independenţă al Ungariei din 1703-1711.
[modifică] Titluri nobiliare
- Duce (latină: dux, maghiară: herceg). Cuvântul maghiar derivă din cel german de Herzog. Iniţial acest titlu putea fi purtat numai de membri ai familiei regale sau imperiale.
- Prinţ (nedomnitor) (latină: Princeps, maghiară: herceg, fejedelem sau uralkodó). Rangul de prinţ era cel mai înalt rang nobiliar care putea fi atins de un nobil maghiar. Titlul era acordat de împărat în calitate de monarh al Sfântului Imperiu Roman. Acest titlu nu implica conducerea unui principat autonomt.
- Conte (latină: comes, maghiară: gróf). Acest titlu era utilizat în special în perioada habsburgică. Primul titlu de conte (latină perpetuus comes) din regatul Ungariei este cel al lui Iancu de Hunedoara.
- Baron (latină: baro, maghiară báró): Acest titlu era utilizat în special în perioada habsburgică. deşi primul titlu de baron a fost acordat de regele Vladislav II Jagellon (1490–1516), rege al Ungariei şi Bohemiei.
[modifică] Familii de nobili importante
