Etimologia cuvântului vlah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Vlah este un termen utilizat pentru a desemna popoarele latine din Europa de sud-est: românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.

Cuvântul este de origine germanică: e vorba de forma "Walha" cu care vechii germani își denumeau vecinii celtici, probabil derivat din numele unui trib cunoscut de romani ca Volcae (în scrierile lui Iulius Cezar), iar de greci ca "Ouólkai" (Strabon și Ptolemeu). Această folosire este încă păstrată în limba engleză - Welsh. Originea numelui tribului pare să fie aceeași cu nemțescul "volk" sau englezescul "folk". În Transilvania, sașii îi numeau în trecut pe români: "Blochen" sau "Blechen". (sg. "Bloch" sau "Bloche" sau "Bleche").

Cum celții (galii) au fost romanizați, cuvântul și-a schimbat înțelesul în acela de "popor romanic", așa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia.

Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goții germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai apoi, întelesul acestui substantiv în limbile slave a evoluat diferit, după cum se arată mai jos:

Limba Forma Înțeles
Limba bulgară влах vlah
Bulgară влах om din Valahia
Bulgară влах crescător de vite, cioban
Limba cehă Valach om din Valahia
Cehă Valach om din Valašsko (în Moravia)
Cehă valach cioban
Cehă valach cal (armăsar castrat)
Cehă valach om leneș
Cehă Vlach italian
Limba poloneză Włoch italian
Poloneză Wołoch imigrant român
Poloneză wałach cal (armăsar castrat)
Limba rusă валах om din Valahia
Limba sârbo-croată Vlah vlah
Sârbo-croată Vlah om din Valahia
Sârbo-croată (dialectul croat) Vlah istroromân
Sârbo-croată (dialectul din Dubrovnik) Vlah om din Herțegovina
Sârbo-croată (dialectul Croația de vest) Vlah italian
Sârbo-croată (dialectul croat) vlah crescător de vite (în evul mediu)
Sârbo-croată (dialectul croat din Istria) vlah colonist nou
Sârbo-croată (dialectul din Dalmația) vlah plebeu
Sârbo-croată (dialectul din insulele Dalmației) vlah om de pe continent
Sârbo-croată (dialecte din vest și nord) vlah ortodox
Sârbo-croată (dialecte din Podravina) vlah Catholic care este vorbitor de limbă neoștokaviană
Sârbo-croată (dialecte folosite de bosniaci) vlah nemusulman locuitor în Bosnia
Sârbo-croată (dialect Travnik Bosniac) vlah catolic
Limba slovacă Valach om din Valahia
Slovacă Valach om din Valašsko (în Moravia)
Slovacă valach cioban
Slovak valach cal (armăsar castrat)
Slovak Vlach italian
Limba slovenă Lah italian
Slovenă Vlah           emigrant sârb
Limba ucraineană волох valah

De la slavi, cuvântul a trecut și la alte popoare: la unguri ("olah") și la greci ("vlachoi") și a fost folosit pentru toate popoarele latine din Balcani. El a căpătat și un al doilea înțeles, acela de "cioban", după ocupația multor vlahi din Grecia și Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, çoban a ajuns să însemne "vlah".

Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi pe ei înșiși: români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni etc.

Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru a numi pe aromâni, istroromâni și meglenoromâni.

Cuvântul "valach", în Transilvania a fost mult timp întrebuințat cu sensul de iobag, și era considerată de români ca un nume de batjocoră. Din această cauză, Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății, a decis ca "națiunea română să pretindă ca în toate actele oficiale să fie numită cu adevăratul ei nume". În actul de la 5 mai 1848 al împăratului Ferdinand s-a întrebuințat pentru ultima dată în mod oficial denumirea de "valach", iar de la 1868 și legislația Regatului Ungariei a receptat numele de "român".

În recensămintele din Iugoslavia atât aromânii din Macedonia cât și vlahii din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi".

Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este cuțovlahi (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”,[1] cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”.[2] Denumirea de cuțovlahi este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) țințari, nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul cinci: ținți.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, cuțovlah
  2. ^ Willibald Plöchl, Die Wiener orthodoxen Griechen, Wien 1983, pag. 99.