Nicolae Paulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru post-mortem al Academiei Române
Nicolae Constantin Paulescu
Acad. Nicolae Paulescu
Acad. Nicolae Paulescu
Născut 8 noiembrie 1869
București, România
Decedat 19 iulie 1931, (62 de ani)
București, România
Rezidență Franța, România
Naționalitate română
Domeniu medic și fiziolog
Instituție Facultatea de Medicină, București, România
Alma Mater Facultatea de Medicină (Paris), Facultatea de Științe (Paris)
Cunoscut pentru descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas numit mai târziu insulină
Religie creștin ortodoxă

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie sau 30 octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București) a fost un om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, ce a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. „Pancreina” brevetată de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat parțial prin adăugare de acid clorhidric și sodă caustică. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor săi numai sub formă de clismă[necesită citare] și nu a avut nici un efect asupra glicemiei. În 1916 deja, Nicolae Paulescu a izolat substanța pe care a numit-o pancreină (azi considerată a fi insulină), injectând extractul său în vena jugulară a unor câini diabetici și observând că glicemia lor patologică a revenit temporar la normal.[1] Cu puțin timp după terminarea acestor experiențe, savantul român a fost chemat sub arme.[2] După război, începând cu iulie 1921, a publicat patru articole în care își descria cercetările, ultimul dintre ele, cel mai detaliat, apărând la finele lui august 1921. În vara lui 1921, un ortoped canadian, ajutat de un student la medicină, au "descoperit" și ei aceeași substanță activă în regularea glicemiei pe care si fiziologul român, posesor al unui doctorat în fiziologie, a unei diplome universitare în medicină și al unui alt doctorat în științe naturale (toate obținute la "Université de Paris")[3] și co-autor cu deja 18 ani în urmă, alături de președintele Academiei franceze de medicină (Etienne Lancereaux), al unui tratat de medicină și nosologie (1903)[4], le făcuse cunoscute lumii și el, exact în aceeași perioadă (la cinci ani după succesele lui experimentale! [5]), în condițiile în care dascălul savantului român - anume Étienne Lancereaux - a fost primul care să sugereze că diabetul este o maladie care își are originea într-o afectare a pancreasului. Canadienii citiseră despre cercetările și rezultatele lui Nicolae Paulescu[6], cum cunoșteau și despre rezultatele similare obținute de Israel Kleiner și, mai înainte, germanul Zuelzer și încă alții, însă cel puțin în cazul articolelor lui Paulescu nu fuseseră capabili să le înțeleagă corect (traducând, pe baza cunoștințelor lor rudimentare de limbă franceză, tipice majorității canadienilor anglofoni, sensul lui "non plus" din textul articolului lui Nicolae Paulescu, prin aproximativul bastardizat (nici engleză, nici franceză) "no bon"; pe de altă parte, canadienii au detectat totuși și neajunsuri reale, obiective, în metoda, protocolul și interpretarea rezultatelor savantului român,[6] și impulsionați de înaltele exigențe ale lui MacLeoad au sfârșit prin a ajunge la utilizarea terapeutică a unui extract purificat la care Paulescu, și din lipsă de fonduri și sprijin multidisciplinar (biochimiști), n-a ajuns.

Insulina a fost purificată suficient pentru uzul clinic, pentru prima oară, de biochimistul canadian James B. Collip în decembrie 1921 prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter și din nou alcool. Acest extract și-a dovedit eficacitatea în mod spectaculos începând din ianuarie 1922, când a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital.

În ciuda contribuțiilor sale incontestabile în domeniul metabolismului uman, Nicolae Paulescu este în general ignorat complet de școala de medicină și istoriografia științifică occidentale (de exemplu monografia "The Pancreas: An Integrated Textbook of Basic Science, Medicine, and Surgery" (Edited by H. G. Beger, A. L. Warshaw, M. W. Büchler, R. A. Kozarek, M. M. Lerch, J. P. Neoptolemos, K. Shiratori, D. C. Whitcomb, and B. M. Rau, Blackwell Publishing Limited 2008), o lucrare-mamut cu mai bine de 1000 de pagini și care debutează cu o istorie a contribuțiilor medicale la înțelegerea rolului și modului de funcționare ale pancreasului, numele românului Paulescu nu este nicăieri menționat), care sunt pentru moment încă dominante în lume, și asta în virtutea unui dublu standard (vezi mai jos decizia "International Diabetes Federation" din 2005) care face ca, de exemplu, un savant austriac precum Max Clara, care s-a folosit în cercetările lui de cadavrele victimelor naziste[7] să fie în continuare recunoscut (se păstrează astfel și azi în manualele de medicină și în atlasele de histologie occidentale încă numele celulelor descoperite de el - "celulele Clara") pentru contribuțiile lui; o dovadă a aceluiași dublu standard este și faptul că atlasul de anatomie întocmit de Eduard Pernkopf - un alt savant austriac și nazist înfocat[7], tot atât de înfocat ca și colaboratorii lui[7] în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar și în 1990 "New England Journal of Medicine" scria că "este o lucrare excepțională de mare utilitate pentru anatomiști și chirurgi"[7], dar la realizarea căreia s-au folosit cadavre furnizate de naziști (din care o minoritate erau evrei[8]) - este și azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale autorului. În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului asupra sistemului reproducător și endocrin, a fost păstrat în funcția de director al Institutului de Anatomie din Berlin de noul regim al Republicii Federale Germania[7], asta deși a folosit în cercetările lui cadavre furnizate de Gestapo, iar rezultatele cercetărilor lui pe cadavrele femeilor condamnate la moarte și stresate prin anunțarea datei execuției mai sunt încă și azi citate de unii cercetători occidentali[7], în ciuda bestialității protocoalelor imaginate de medicul berlinez.

Cine a descoperit insulina?[modificare | modificare sursă]

Laguesse în 1893 și Leonid V. Sobolev în 1899 au sugerat că insulele lui Langerhans (descoperite de acesta în 1869) produc o substanță care controlează metabolismul carbohidratilor.[9]. Această substanță a fost numită "insulină" de belgianul Jean de Meyer în 1909. În 1903 John Rennnie si Thomas Fraser au incercat fara succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea hipodermica la om, dar au renuntat datorită efectelor secundare. În 1906, la Berlin, Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool și a testat acest tratament pe 8 pacienti, constatând eliminarea glicozuriei si cetonuriei, dar au renuntat din nou datorita efectelor secundare. În 1908 Ernest Scott a obtinut reducerea glucozei urinare la 3 câini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S. Kleiner (1915, 1919).[10] Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici și ureii (substante produse în diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea unui extract pancreatic eficace în tratamentul diabetului la om îi aparține lui James B. Collip, care a lucrat sub îndrumarea lui John J.R. Macleod la Toronto în 1921.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Nicolae Paulescu, de lângă Facultatea de Medicină din București, dezvelită la 31 august 2001, în prezenţa preşedintelui Federaţiei Internţionale de Diabet, Sir George Alberti.[11]

Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în București pe Calea Moșilor n° 69, părinții fiind Costache Paulescu, de profesie negustor și Maria Paulescu (născută Dan­covici). Nicolae C. Paulescu urmează clasele elementare la „Școala primară de băieți nr. 1, Culoarea de Galben” și, în 1880, se înscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi în 1888.[12] Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru științele naturale, pentru fizică și chimie, precum și pentru limbile străine, clasice și moderne.

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician și anatomo-patolog, și apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne.[12] În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. În anul 1901, obține la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).

În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.

În anul 1902 își deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea Generația spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale [12] iar în 1905 ține trei lecții faimoase („Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet și Dumnezeu”) ce vor alcătui volumul Noțiunile „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie[12], publicat în același an și reeditat în 1944[13] și 1999.[14] Concepțiile sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în paginile revistelor Convorbiri literare și Spitalul.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei[15], privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om.[16] Cercetările lui novatoare în chirurghia hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.[17]

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății.[18][19][20] Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie,[19][21] revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu obține, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și procedeul său de fabricare”.[22] În nici una din publicații, Nicolae Paulescu nu amintește de experimentele similare publicate de Israel Kleiner în 1915 și 1919.[23]

Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei.[24] Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect:

„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first.
— Banting FG & Best CH., Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922 [24]

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină [1] din anul 1923 îi recompensează pe Frederick G. Banting și John Macleod [2] pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

În ce-i privește pe Banting și Best, Ian Murray îi considera drept niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu.[25] Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray,[26][27] profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaște în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale [28]. În cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin,[29] publicată în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Prioritățile medico-chirurgicale[modificare | modificare sursă]

Prof. univ.[30] Constatin Ionescu-Târgoviște în articolul ”Despre știința lui Paulescu si neștiința altora”[31] enumeră 20 de priorități medico-chirurgicale ale prof. Paulescu, între care:

1. 1897. Nicolae Paulescu demonstrează (contrar opiniilor unor autori ai timpului) că coagularea sângelui obținut din vena suprahepatică se face aproximativ în același timp cu coagularea sângelui obținut din vena portă sau din venele periferice;

2. 1897. Realizează, în colaborare cu Reynier, anastomoza mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului și coledocului.

3. 1897. Clasifică glandele vasculare în trei categorii și anume: a) glande de natură epitelială cu secreție exocrină și endocrină, exemplu ficatul și pancreasul; b) glande de natura epitelială cu secreție doar endocrină, exemplu tiroida și glandele suprarenale; c) glande de natura conjunctiv-limfatica care nu au canale excretorii, exemplu, splina, timusul sau ganglionii limfatici.

4.1898. Elaborează un tratament pentru anevrisme în general și al anevrismului aortic în special, prin utilizarea injectiilor cu colagen (gelatina) steril, introdus subcutanat.

5. 1898. Priorități în studiul funcției tiroidei si tulburările asociate acesteia.

6. 1898. Priorități în cercetarea „specificitătii celulara în cancere“, adică dezvoltarea cancerului din celulele țesutului în care acesta apare, infirmând astfel teoria „indiferenței celulare“, adica a caracterului nespecific al acestei maladii.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Deși a avut realizări științifice remarcabile, concepția sa social-politică nu este lipsită de controverse, în special datorită antisemitismului și susținerii extremei drepte.

În 1922, N.C. Paulescu a înființat, alături de Alexandru C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, primul partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Paulescu a fost vicepreședintele Ligii și șeful filialei Ilfov, la a cărei inaugurare declara:

„România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda.
— N.C. Paulescu, Apărarea Națională, 22 noiembrie 1925 [32]

Pericolului evreiesc e plasat de Paulescu, în registrul sexualității interetnice :

„Și când cugeți că sunt cu sutele și cu miile sărmanele fecioare române, murdărite de jidani, și că ele nu îndrăznesc să denunțe pe acești monștri, din cauza rușinii care a pângărit pentru totdeauna sufletul lor dezonorat. Nenorocitele Margarite, violate de Fauști tăiați împrejur și respingători, ceea ce le așteaptă este mai întâi moașa jidoafcă care le mântuie prin avortare și care în același timp le suflă și ultima para, pe urmă Curtea cu jurați și în sfârșit ocna umedă, dacă prin sinucidere n-au pus un termen suferințelor lor de martire.
— N.C. Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria, 1913 [33]

Influența lui Paulescu asupra lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorului Legiunii Arhanghelului Mihail, a fost asumată deschis de acesta din urmă:

„Articolele profesorilor Cuza și Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul... erau adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările presei jidănești.
— Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, 1936 [34].

Ca mentor[35][36] al lui Corneliu Zelea Codreanu, Paulescu a fost martorul principal al apărării în procesul acestuia din 23 martie 1924. Cu această ocazie declara:

„Cauza ajunsă înaintea domniilor-voastre este conspirația Forțelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate și de a fonda aici în spatiul carpato-ponto-dunărean Israelul european. Israelul european: stat bi-național cu evreii clasa conducatoare și exploatatoare în calitate de națiune învingătoare și cu noi, românii, clasa subordonată și exploatată în calitate de națiune învinsă.
— citat de Șerban Milcoveanu în „Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu”, 2007 [37].

Pentru Paulescu, concetățenii lui evrei erau păduchi care trebuiau eliminați de pe teritoriul țării:

„Scopul nostru este isgonirea Jidanilor. Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care fiind și ei până peste cap de paduchi, ar refuza mortiș să mai primească și pe ai noștri. Ar trebui deci ca toate țările infectate de jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America) unde să-și poate fiecare arunca lăturile.
— N.C. Paulescu, Apărarea Națională, 1 februarie 1925 [38]

Nicolae Paulescu a fost membru în Senatul legionar.[39] În anul 2005, după studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, organizația International Diabetes Federation a decis să renunțe la orice asociere cu Nicolae Paulescu și să nu accepte decernarea de premii în numele lui Paulescu la congresele organizației.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicolas C. Paulescu, from the Encyclopædia Britannica, Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013. (După ce-a injectat extractul în venele jugulare ale unor câini diabetici, a descoperit că glicemia anormal de ridicată a câinilor a revenit la normal.)
  2. ^ Nicolas C. Paulescu, from the Encyclopædia Britannica, Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013. (Puțin timp după ce-a terminat experimentele, a fost chemat în serviciu militar activ în armata română.)
  3. ^ Nicolas C. Paulescu, from the Encyclopædia Britannica, Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013. (În 1901, după ce a primit o diplomă în medicină (1887) și doctorate în fiziologie (1898) și științe naturale (1899) de la Universitatea din Paris, Paulescu s-a întors în România, la facultatea de medicină a Universității din București.)
  4. ^ Nicolas C. Paulescu, from the Encyclopædia Britannica, Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013. (Acolo, Paulescu a întreprins studii în fiziologie experimentală și în 1903 a publicat cu Lancereaux "Tratatul de Medicină și Nosologie", primul dintro serie de patru volume care tratau bolile și fiziologia (celelalte trei volume au fost publicate în 1906, 1912 și 1930.)
  5. ^ Nicolas C. Paulescu, from the Encyclopædia Britannica, Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013. (Între 1914 și 1916, Paulescu a muncit la identificarea substanței pancreatice active pe care cercetarea precedentă a fiziologului și a patologistului german Oskar Minkowski și a medicului Joseph von Mering au sugerat că ar putea fi utilizată în tratamentul diabetului. În 1916, Paulescu se spune că a izolat substanța, pe care el a numit-o "pancrein" (sau "pancreină"; acum considerată a fi fost insulina). (Paulescu însuși va raporta descoperirea într-un articol din 1921))
  6. ^ a b Discovery of Insulin, Michael Bliss, University of Chicago Press 2000, pp. 87-88
  7. ^ a b c d e f "Confronting Anatomy's Nazi Past", Science, 16 July 2010, Vol. 329, no. 5989, pp. 274-275, DOI:10.1126/science.329.5989.274-a. http://www.sciencemag.org/content/329/5989/274.1.summary http://fr.scribd.com/doc/34796955/Confronting-Anatomy%E2%80%99s-Nazi-Past
  8. ^ "Only a few of these were members of minorities such as Jews, […]" - "Confronting Anatomy's Nazi Past", Science, 16 July 2010, Vol. 329, no. 5989, pp. 274-275, DOI:10.1126/science.329.5989.274-a. http://www.sciencemag.org/content/329/5989/274.1.summary http://fr.scribd.com/doc/34796955/Confronting-Anatomy%E2%80%99s-Nazi-Past
  9. ^ Tattersall, Robert, Diabetes: The Biography (Biographies of Disease), http://www.amazon.com/Diabetes-Biography-Biographies-Robert-Tattersall/dp/0199541361 
  10. ^ Friedman, Jeffrey M. (2010), „A tale of two hormones.”, Nature Medicine 16 (10): xii- xviii, http://www.laskerfoundation.org/awards/pdf/2010_b_friedman.pdf 
  11. ^ Români de geniu – Nicolae Paulescu
  12. ^ a b c d Catedra de Fiziologie „N. C. Paulescu”, Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti, N.C. Paulescu, http://www.fiziologie.ro/paulescu.html 
  13. ^ Paulescu, N. C. (1944), V. Trifu, ed., Fiziologie filosofică. Noțiunile „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie, Scriitori români moderni, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
  14. ^ Paulescu, N. C. (1999), Răzvan Codrescu, ed., Fiziologie filosofică. Noțiunile “suflet” și “Dumnezeu” în fiziologie, București: Editura Anastasia 
  15. ^ Lancereaux E, Paulesco N. (1920), Traité de Physiologie Médicale., Vigot, Paris 
  16. ^ Paulesco, NC. (1908), L'hypophyse du cerveau., Vigot, Paris 
  17. ^ "Câțiva ani mai târziu, Paulescu a publicat un articol în care descria o nouă procedură chirurgicală prin care se îndepărta hipofiza și care se solda cu o rată crescută de supraviețuire a pacienților. Cercetarea lui Paulescu a inspirat activitatea ulterioară a neurochirurgului american Harvey Cushing, care mai târziu a dobândit recunoaștere internațională pentru cercetările lui pe tema hipofizei." - "Nicolas C. Paulescu", from the "Encyclopædia Britannica", Primary Contributor: Kara Rogers. To cite this page: MLA Style: "Nicolas C. Paulescu." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar. 2013.
  18. ^ Paulesco, N.C. (1921), „1.Action de l'extrait pancréatique injecté dans le sang chez un animal diabétique. 2.Action de l'extrait pancréatique dans le sans d'un animal normal. 3.Influence de la quantité de pancréas employée pour préparer l'extrait injecté dans le sang diabétique. 4.Influence du laps de temps écoulé depuis l'injection intraveineuse de l'extrait pancréatique chez un animal diabétique. Communications faites à la branche de Bucarest de la Société de Biologie (séance du 23 juillet 1921)”, Comptes-rendus de la Société de Biologie 85 (27): 555-558 
  19. ^ a b Lestradet, H. (1997), „Le 75e anniversaire de la découverte de l’insuline.”, Diabetes & Metabolism 23 (1): 112, http://www.em-consulte.com/showarticlefile/79613/index.pdf 
  20. ^ (Murray 1971:153)."In 1916 he had found that an aqueous extract injected into a diabetic dog gave immediate, if temporary, relief of symptoms, but at this point his work was interrupted by enemy occupation of Bucharest. When he was able to resume his research in 1920, further experiments quickly confirmed this finding. His results, published in August 1921, proved convincingly that he had succeeded in isolating the antidiabetic hormone of the pancreas and demonstrating its action in lowering the blood sugar in both diabetic and normal dogs."
  21. ^ Paulesco, N.C. (1921), „Recherche sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive.”, Archives Internationales de Physiologie 17: 85-103 
  22. ^ Inventatori.ro, N.C. Paulescu, http://www.inventatori.ro/view_inventor.php?id=116# 
  23. ^ Manu, Peter, Metoda Paulescu: o coincidenta sau un plagiat?, http://www.acum.tv/articol/21937/ 
  24. ^ a b Banting FG, Best CH. (1922), „The internal secretion of pancreas.”, J Lab Clin Med 7: 251-266, http://www.biology.buffalo.edu/courses/bio130/medler/banting.pdf 
  25. ^ "Ian Murray a scris: Au fost lăudați drept descoperitorii. Munca lor, totuși, poate fi interpretată mai realist ca o confirmare a descoperirilor lui Paulescu." - "Discovery of Insulin", Michael Bliss, University of Chicago Press 2000, p. 16. (Ian Murray wrote: "They have been hailed as its "discoverers". Their work, however, may more accurately be construed as confirmation of Paulescos findings.")
  26. ^ Murray, Ian (1971), „Paulesco and the Isolation of Insulin.”, J Hist Med Allied Sci 26 (2): 150-157, http://jhmas.oxfordjournals.org/content/XXVI/2/150.full.pdf 
  27. ^ Murray, Ian (1969), „The search for insulin.”, Scott. Med. J. 14: 286–293, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4897848 
  28. ^ Burton, Feldman, The Nobel Prize: A History of Genius, Controversy, and Prestige, http://books.google.ro/books?id=xnckeeTICn0C&pg=PA276&lpg=PA276&dq=Tiselius+paulesco&source=bl&ots=O3JRWJkMgf&sig=u-WBDnduPysTcURuwV-2Ystwz5c&hl=ro&sa=X&ei=z2EPT-HfJtOi8gO6rNHvAw&redir_esc=y#v=onepage&q=Tiselius%20paulesco&f=false 
  29. ^ Pavel, I. (1976), The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin, Academy of the Socialist Republic of Romania 
  30. ^ http://romania-on-line.net/whoswho/IonescuTargoviste.htm
  31. ^ http://revistacultura.ro/nou/2011/02/despre-stiinta-lui-paulescu-si-nestiinta-altora/
  32. ^ Paulescu, N.C. (22 noiembrie 1925), Apărarea Națională (2): 3 
  33. ^ Paulescu, N.C. (1913), Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria, pp. 121, http://www.scribd.com/doc/2926781/NPaulescu-Spitalul-Coranul-Talmudul-Cahalul-Francmasoneria 
  34. ^ Zelea Codreanu, C. (1936), Pentru Legionari, http://www.scribd.com/doc/9432646/Corneliu-Zelea-Codreanu-Pentru-Legionari 
  35. ^ "De asemenea, antisemitismul lor provenea din izvoare europene binecunoscute, de la cel austro-german pînă la cel francez, chiar și de la unele dintre contribuțiile cele mai delirante ale autorilor ruși, apărate de doctorul Paulescu, unul dintre primii mentori ai lui Codreanu." - "Mistica Ultranaționalismului: Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941", Francisco Veiga, Humanitas 1995 (ediția a doua), p. 162.
  36. ^ "Dar mai presus de toate este interesantă atenția pe care i-o acordă rusului Iacob Brafmann, evreu convertit, expert al Sfîntului Sinod pentru probleme privind misiunea creștină printre evrei și autor al lucrării Cartea Cahalului (1869)." - "Mistica Ultranaționalismului: Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941", Francisco Veiga, Humanitas 1995 (ediția a doua), p. 179.
  37. ^ Milcoveanu, Șerban (2007), Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu, I, pp. 14 
  38. ^ Paulescu, N.C. (1 februarie 1925), Apărarea Națională (21): 3 
  39. ^ http://zelea-codreanu.com/Doctrina/Intrebari-Raspunsuri/2007_05-Personalitati_legionare_de_talie_nationala.htm

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Paulescu