Cazul locativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Caz
Ablativ
Acuzativ
Dativ
Genitiv
Instrumental
Locativ
Nominativ
Vocativ
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

Locativul este un caz al flexiunii nominale, adică al declinării în limba proto-indo-europeană, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului[1].

Cazul locativ era prezent în limbile indo-europene vechi, precum sanscrita, greaca și latina, fiind moștenit de unele limbi indo-europene moderne, cum sunt majoritatea limbilor slave. În acestea se folosește cu anumite prepoziții, pentru a exprima unele complemente.

De exemplu, în limbile sârbă și croată, la cazul locativ cu unele prepoziții se exprimă în primul rând complementul circumstanțial de loc subordonat verbelor care nu exprimă o deplasare către locul respectiv[2]: Ležao je u hladnoj sobi „Stătea culcat în camera rece”[3], na koncertu „la concert”[4], Pendrek mu visi o pojasu „Măciuca îi atârnă de cingătoare”, pri vrhu planine „lângă vârful muntelui”, Mačka hoda po krovu „Pisica umblă pe acoperiș”[5].

Cu aceleași prepoziții, la locativ se exprimă și alte feluri de complemente.

De exemplu, locativul cu prepoziția o este cazul complementului indirect despre care se vorbește: Govorimo o ratu „Vorbim despre război”[5].

Acest caz este cerut și de anumite verbe, împreună cu prepoziții din exemplele de mai sus, formând alte complemente indirecte. Exemplu: Zahvaljujemo Bogu na darovima „Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru daruri”[6].

Alte complemente circumstanțiale exprimate cu locativul sunt[5]:

  • cu prepoziția pri: pri kraju dana „pe la sfârșitul zilei”;
  • cu prepoziția po: po dolasku „după sosire”;

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantinescu-Dobridor 1980, p. 275.
  2. ^ Complementul de loc al verbelor care exprimă deplasarea către locul respectiv se exprimă cu cazul acuzativ.
  3. ^ Barić 1997, p. 573.
  4. ^ Browne 2004, p. 25.
  5. ^ a b c Browne 2004, p. 29.
  6. ^ Barić 1997, p. 444.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Editura Albatros, 1980
  • hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 18 martie 2017)
  • en Browne, Wayles; Alt, Theresa, A Handbook of Bosnian, Serbian, and Croatian (Manual de bosniacă, sârbă și croată), SEELRC, 2004 (accesat la 18 martie 2017)