Nae Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nicolae C. Ionescu)
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae C. Ionescu
Nae Ionescu.jpg
Filozoful Nicolae Ionescu
Date personale
Născut 16 iunie 1890
Brăila, România
Decedat 15 martie 1940, (49 de ani)
București, România
Căsătorit cu Elena Margareta Fotino
Copii Radu, Răzvan
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație filozof, logician, pedagog, jurnalist
Activitate
Educație Facultatea de Litere și Filosofie din București
Alma mater Universitatea din München
Lucrări remarcabile Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik
Stil trăirism
A influențat pe Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran
Partid politic Mișcarea legionară
Premii Premiul de filosofie matematică, 1923

Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila - d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890 (pe stil vechi). Urmează studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist și îl cunoaște pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism național. Termină studiile liceale la alt liceu. Își continuă studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din București. După o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România și își satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soția, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naște în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naște în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 își susține doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în țară în 1919 dedicându-se carierei didactice și jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat și închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezența Cellei Delavrancea.

Este cunoscut și pentru legăturile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (soția muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa și pianista Cella Delavrancea.

Biografia sa este legată de două clădiri istorice existente și azi, amintite de către elevii săi în memoriile lor: vila Marucăi Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cumpătu) și „Vila de la Băneasa” (azi sediul unei societății comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din București). Despre cea de a doua clădire se spune că ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reședință Mareșalului Ion Antonescu.

Cariera didactică[modificare | modificare sursă]

Revenit în țară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la Liceul militar Mânăstirea Dealu pentru ca, în același an, să fie numit asistent la catedra de Logică și Teoria cunoașterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția Funcțiunea epistemologică a iubirii.

Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc.

Cariera jurnalistică[modificare | modificare sursă]

Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la Noua Revistă Română, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici. În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan Nenițescu, Emanoil Bucuța, Cora Irineu, Mircea Florian.

În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranziență a conceptelor matematice, pentru care obține Premiul de filosofie matematică, în anul 1923.

Din mai 1926 Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat și grupul de talente adunate în jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, etc.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Roza vânturilor în 1937, o culegere de articole gazetărești strânse din inițiativa lui Mircea Eliade, care a și prefațat-o. Este singura carte publicată în timpul vieții (republicată la Ed. Roza Vânturilor, 1990)
  • Curs de metafizică și Curs de istoria logicii, publicate postum de elevii săi, după notițele de curs.

(Publicată în Buna Vestire, 1940.)

  • Tratat de metafizică (Ed. Roza Vânturilor, 1999)
  • Suferința Rasei Albe (Ed. Timpul, 1994)

Repere biografice[modificare | modificare sursă]

Nae Ionescu înfățișat ca diavol (cel din stânga) în fresca Judecății de Apoi a Catedralei Patriarhale. Detalii în cartea Nae Ionescu, de Mircea Vulcănescu.[1]

La 23 ianuarie 1911, la Societatea Studenților în Litere ține conferința Literatura celei de a IV-a proporționale: Sărmanul Dionis de Eminescu - tipărită în Noua Revistă Română la 22 februarie 1911 (debutul publicistic avusese loc, probabil, în 1909). La 23 septembrie 1912 publică în Noua Revistă Română, sub pseudonimul Mihai Tonca, Preocupările filosofice ale geometrului Poincare; ulterior va fi cooptat ca redactor la respectiva revistă. În octombrie susține examenul de licență la Facultatea de Litere și Filosofie din București cu teza Istoria argumentului ontologic (magna cum laude; certificat nr. 152, din 11 decembrie 1912), după care este numit profesor la Liceul Matei Basarab din București. În septembrie 1913 se logodește la Iași, cu Elena-Margareta Fotino. Cu recomandarea lui Constantin Rădulescu-Motru primește un ajutor din partea Fundațiunei Universitare Carol I pentru pregătirea tezei de doctorat (privitoare la filosofia lui Kant).

În 1924, 29 iunie6 iulie, publică art. Cum se pregătește revoluția, în Ideea Europeană (semnătura: Niculae Ivașcu). În cadrul Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie - 15 august) ține prelegerea Contribuția latină în filosofie, iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești). În noiembrie - în Gândirea se publică Individualismul englez - cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer Individul împotriva statului (Cultura Națională; trad. I. Olimpiu Ștefanovici-Svensk; reed., 1996).

La 14 februarie 1925 încheie cursul de Istorie a logicii (litografiat; tipărit, 1997). Între 27 februarie - 15 mai deschide cursul de Filozofie a religiei (litografiat; tipărit: 1990-1991, 1993, 1994, 1998). În primăvară dă examenul de docență cu Constantin Rădulescu-Motru (președinte), P. P. Negulescu, Dimitrie Gusti și T. Ziegler și din iunie lucrează ca docent universitar de Istoria logicii și Metafizică (adresa Facultății de Litere și Filosofie din București, nr. 259, 12 iunie 1929). În noiembrie deschide cursul de Teoria cunoștinței (predat până în mai 1926) și cel de Metafizică, cu tema Problema salvării în „Faust” al lui Goethe. În Cartea Semicentenarului, Nae Ionescu apare cu art. Filosofia românească.

La 1 ianuarie 1926 este numit conferențiar definitiv de Istorie a logicii și Metafizică (adresa Ministerului Instrucțiunii nr. 8667, din 1926). 24 ianuarie - conferința Misticii italieni (aula Fundației Universitare Carol I, ciclu organizat de Institutul de Cultură Italiană din București). 18 februarie - conferința Charles Piguy (aula Fundației Universitare Carol I, ciclu consacrat literaturii franceze, organizat de Gruparea „Poesis”). 20 februarie - după șase prelegeri, încheie cursul cu tema Problema salvării în „Faust" al lui Goethe (litografiat; tipărit in 1996). Ține conferința Filosofia regionalismului cultural la Biblioteca populară „Petre Armencea", în cadrul Cercului de studii și cercetări locale al orașului și ținutului Brăilei. (Rezumat în „Analele Brăilei", ianuarie - martie 1936, după presa vremii). În 2 mai începe să colaboreze la Cuvântul unde preia rubrica Duminica. Vreme de mulți ani, va scrie zilnic cel puțin un articol. Cele mai multe vor fi semnate cu câteva pseudonime (atât spre a varia semnătura, în același număr sau în zile succesive, cât și întrucât îi plăcea să se ascundă sub diverse înfățișări). La 29 mai încheie cursul de Teorie a cunoștinței (litografiat; tipărit, 1996). În iunie 1926, ca președinte al Comisiei de bacalaureat la Liceul „N. Bălcescu" din Brăila (din acest liceu fusese exmatriculat în primăvara lui 1909, cu puțin înaintea bacalaureatului propriu) îl remarcă pe elevul Hechter M. Iosef, viitorul Mihail Sebastian.

La 1 ianuarie 1930 este numit profesor titular al Catedrei de Psihologie și Pedagogie a Institutului Superior de Educație Fizică (înalt Decret Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929). Îi urmează profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Predă cursuri de psihologie generală și pedagogie teoretică, în cadrul catedrei, Gheorghe Zapan este conferențiar iar Elena Pușcuța, asistentă benevolă.

În anul universitar 1930-1931 predă cursul Istoria metafizicei ca tipologie a culturii - prelegerea inaugurală are ca temă Moda în filosofie (cursul a fost litografiat; tipărit, 1996.)

La 1 iunie 1930, la alegerile pentru Camera Deputaților Nae Ionescu candidează la Brăila, din partea Uniunii Naționale și este ales.

În anul universitar 1932-1933 a predat cursul Din metodologia logicei. Analogia și cursul Metoda statistică. Cu aplicație la psihologie, sociologie si pedagogie. (Nu au fost litografiate.)

În anul universitar 1933-1934 a predat cursul Logica științelor exacte (nu a fost litografiat).

Prin prelegerile și cursurile susținute, în calitate de profesor al Universității bucureștene și ca unul din ideologii principali ai legionarismului și un apologet al fascismului românesc - influențează tânăra generație, determinând mulți intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă. Această activitate politică a dus la întemnițarea sa la Miercurea Ciuc, împreună cu alți discipoli ai săi.

La 1 ianuarie 1934 Anton Dumitrescu publică în Șantier articolul Nae, năismul.

2 ianuarie 1934 - în urma asasinării lui I. G. Duca, Nae Ionescu este arestat la Sinaia; Cuvântul este suspendat (ultimul număr apărut: 1 ianuarie 1934, cu articolul 1933-1934, scris la Sinaia, în 29 decembrie 1933).

În ianuarie 1934 apare: Immanuel Kant, Critica rațiunii practice cu o prefață a lui C. Rădulescu-Motru și o notă introductivă asupra rațiunii practice semnată de Nae Ionescu (Ed. Institutului Social Român; trad. Dumitru Cristian Amzăr și Raul Vișan). Cronici de Petru Manoliu, I. Brucăr ș. a. (Polemică în Revista de filosofie între Mircea Vulcănescu și I. Brucăr.)

7 februarie - eliberat și rearestat în cursul aceleiași zile.

15 martie - este eliberat și își reia cursul (vezi: Mircea Vulcănescu, Ulise printre sirene, 1941).

In iunie 1934 apare romanul lui Mihail Sebastian, De două mii de ani..., cu o prefață de Nae Ionescu concepută ca o antiteză la tematica romanului - această prefață încercă să fundamenteze antisemitismul prin perspective teologice, concluzând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. Timp de câteva luni se duce o amplă și pasionantă polemică în presă în jurul romanului, prefeței și problematicii puse de autor și prefațator. Dintre polemiști: Tudor Teodorescu-Braniște, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Constantin Noica, Ion. I. Cantacuzino și Mihail Sebastian. În 1935 apare eseul lui Mihail Sebastian Cum am devenit huligan, o replică la respectiva prefață. Romanul și prefața vor fi reeditate în 1946, 1990, 2003, 2006.

La 1 noiembrie 1934 apare în Stânga articolul lui Andrei Șerbulescu (Bellu Zilber) Feciorii lui Nae sau tânăra generație.

În anul universitar 1934-1935 predă cursul de Logica generala (litografiat; tipărit: 1943, 1993) și un curs de Logică a colectivelor (trei lecții, predate în ianuarie și martie 1935, s-au păstrat într-un manuscris; au fost tipărite în 1996-1997).

I. Ludo publică lucrarea Iuda trebuie să sufere pentru că e suferind(Ed. Adam). (Despre Nae Ionescu, pp. 5–8, 40-47, 53-56, 84-92.)

1935 7 ianuarie — conferința Primejdia spiritului defensiv (aula Liceului „Codreanu" din Bârlad, sub auspiciile Asociației Studenților Creștini „Alexandru Vlahuță”). (Rezumat în Credința, 10 ianuarie 1935.)

11 februarie - ciocnire, vreme de câteva ore, între jandarmi și legionari; aceștia din urmă voiau ca Nae Ionescu să țină o conferință. Conferențiază în sala festivă a primăriei din Oradea, în cadrul „Astrei", despre unele noțiuni curente în sociologie. (Rezumatul Familia, martie 1935.)

25 aprilie - conferința Ce înseamnă a fi român (Brăila, ciclu organizat de Analele Brăilei). În anul universitar 1935-1936 predă un curs de Logică a colectivelor - nu a fost litografiat.

15 martie - începe să colaboreze la revista Vestitorii (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul Roza vânturilor (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: Cine face istoria; Puțină filologie (1 aprilie); Sofisma cea Mare (12 aprilie; nesemnat);Ești rumân... (12 aprilie); Cum se „construiește" o formă istorică (28 aprilie).

În anul universitar 1936-1937 predă cursul Probleme de metafizică. ianuarie 1937; stenografiat și dactilografiat în ianuarie 1937 și editat de Dan Zamfirescu. (ed. 1988, 1990).

22 aprilie - Conferința de Metafizică și Istorie a logicii este transformată în catedră, iar Nae Ionescu este numit profesor agregat (înalt Decret Regal nr. 4059, 1937).

6 iunie - Mircea Eliade, asistent onorific la catedra lui Nae Ionescu, este exclus din Universitate, pentru „scrieri pornografice". Hotărâtă atitudine împotrivă, în presă. Printre cei care protestează (Emil Cioran, Arșavir Acterian, Constantin Noica, ș. a.) se află și Nae Ionescu, titularul catedrei.

27 iunie - articolul Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire (nr. 100). Apare volumul Roza vânturilor. 1926-1933, culegere de articole îngrijită de Mircea Eliade și cu o prefață a lui Nae Ionescu. (Editura „Cultura Națională"). Cronici semnate de: Horia Stamatu, Liviu Teodoru, D. C. Amzăr, George Călinescu, Arșavir Acterian, Const. Gh. Popescu, Vasile Damaschin ș. a. (Alte ed. 1990, 1993). Prefață la Vasile Marin, Crez de generație. (Alte ed.: 1937, 1940, 1941, 1977 )

1938 21 ianuarie - reapare Cuvântul.

10 martie - Senatul Universității București este de acord cu propunerea de schimbare a denumirii catedrei ocupate de Nae Ionescu în Catedra de Logică și Metafizică.

25 martie - ține o cuvântare la cel de al 11-lea Congres al profesorilor de filosofie (Sala „Dalles" din București, 25-27 martie) - rezumat în Cuvântul, 27 martie.

17 aprilie - Cuvântul este interzis (ultimul număr apărut: 17 aprilie). Împreună cu o serie de șefi legionari, Nae Ionescu este arestat și depus în lagărul de la Miercurea Ciuc, cu „domiciliu forțat”. Este destituit din Universitate. mai - martor în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu. mai - în lagăr ține câteva conferințe despre „fenomenul legionar". Patru dintre ele, rezumate de Ștefan Palaghiță, vor fi tipărite în 1940. noiembrie - eliberat din lagăr. Concepe o suită de scrisori, Căderea în Cosmos (1938-1939) (vezi: Introducere la Istoria logicii, 1941). (Cella Delavrancea spunea că le-ar fi distrus; inf. Valeriu Râpeanu.)

1939 13 ianuarie - internat iarăși în lagărul de la Miercurea Ciuc. 24 iunie -eliberat din lagăr; bolnav de inimă. Nu își recapătă catedra. Este vizitat acasă de o serie de prieteni, printre care: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu.

1940 Lucrează la un Manual de logică (au rămas, în manuscris, fragmente). Vineri 15 martie - moare în vila de la Băneasa. De față este Cella Delavrancea.

Duminică 17 martie — este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Nu s-au rostit cuvântări (deși C. Rădulescu-Motru pregătise una). În asistență: Octav Onicescu, Perpessicius, Dem. Theodorescu, Cella Delavrancea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Ștefan Ion Gheorghe, Dragoș Protopopescu, Vasile Băncilă și, desigur, familia (soția, copiii, sora, cumnatul, generalul Vasile Panaitescu). S-au publicat necrologuri semnate de: Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nicolae Tatu, Camil Petrescu, Pamfil Șeicaru ș.a.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dora Mezdrea, Biografia, patru volume, ed. Universal Dalsi (primul volum) și alte edituri, între anii 2000 și 2005.
  • Vulcănescu, Mircea (1992), Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, București: Editura Humanitas 
  • Nae Ionescu, Curs de istorie a logicii, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1993.
  • Nae Ionescu, Curs de metafizică, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1995.
  • Nae Ionescu, Curs de filosofie a religiei. 1924 - 1925, ediție îngrijită de Marin Diaconu, prefață de Nicolae Tatu, postfață de Mircea Vulcănescu, Editura Eminescu, 1998.
  • Isabela Vasiliu Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, 2000.
  • Romina Surugiu, Dominante filosofice în publicistica lui Nae Ionescu. De la "Logos" la "Cuvîntul", Paideia, 2008.
  • Dan Ciachir, Ganduri despre Nae Ionescu, editța a 3-a revăzută, Ed. Litera Ortodoxă, Ploiesti, 2010.
  • Constantin Aslam, Constantin Noica-Spre un model neoclasic de gândire ,Editura Academiei Române, 2011 http://www.caslam.ro/docs/noica.pdf

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei românești, EDP, 1984

Legături externe[modificare | modificare sursă]