Alexandru Ionescu-Ghibericon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Ionescu-Ghibericon
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Frați și suroriNae Ionescu Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]
actor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul Muncii clasa a II-a[*] (1953)
Artist emerit al României (1956) Modificați la Wikidata

Alexandru Ionescu-Ghibericon (n. , Brăila, România – d. ) a fost un actor român de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 3 august 1891 la Brăila[1] și a fost fratele mai mic al filozofului, jurnalistului și profesorului universitar Nae Ionescu (1890-1940).[2] A activat la Teatrul Național din Cluj din 1919 până în 1926, jucând în această perioadă în 70 din cele 145 de piese reprezentate pe scena teatrului, în regia lui Sică Alexandrescu.[2] S-a mutat la București în anul 1926, jucând pentru mai multe companii teatrale particulare printre care Teatrul Mic, Teatrul „Tudor Mușatescu”, Teatrul Comedia și Teatrul Vesel[3] și înființând, împreună cu Sică Alexandrescu și cu Constantin Toneanu,[4] compania Teatrul Nostru.[3] A jucat adesea pe scenele grădinilor de vară, printre care și grădina Marconi.[5] În perioada interbelică s-a impus ca un mare actor de comedie, ieșind în evidență prin „stilul autenticității și comicul grotesc”.[3]

În anul 1930 a devenit societar al Teatrului Național din București, unde a interpretat zeci de roluri până la sfârșitul carierei sale.[3] A jucat inclusiv în anii de început ai epocii comuniste, fiind trecut pe afișe cu numele Alexandru Ghibericon, pentru a nu fi asociat cu fratele său, Nae Ionescu.[3]

În anul 1956 a fost distins cu titlul de artist emerit.[3]

A decedat, după o boală grea, la 26 mai 1960[6] și a fost înmormântat, două zile mai târziu, în Cimitirul Bellu.[6][7]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Muncii clasa a II-a (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Virgil Guruianu, „S-a întâmplat pe 3 august”, în Viața liberă, Galați, anul XX, nr. 6016, 3 august 2009, p. 20.
  2. ^ a b Dora Mezdrea (ed.), Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității, vol. I: Nae Ionescu, Editura Mica Valahie, București, 2008, p. 78.
  3. ^ a b c d e f Dora Mezdrea (ed.), Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității, vol. I: Nae Ionescu, Editura Mica Valahie, București, 2008, p. 79.
  4. ^ Sică Alexandrescu, Un drum în teatru, Editura Eminescu, București, 1980, p. 16.
  5. ^ „Alexandru Ionescu-Ghibericon”, Aarc.ro, accesat în  
  6. ^ a b ***, „Al. Ionescu-Ghibericon”, în ziarul România liberă, anul XVIII, nr. 4853, 28 mai 1960, p. 3.
  7. ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 161.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 pentru acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populara Română, Artist Emerit al Republicii Populara Române, Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii, unor artiști și tehnicieni, de la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (art. 4), publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.

Legături externe[modificare | modificare sursă]