Arșavir Acterian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arșavir Acterian
Arșavir.jpg
Date personale
Născut 18 septembrie 1907
Constanța, România
Decedat 17 septembrie 1997, (90 de ani)
București, România
Frați și surori Jeni Acterian
Haig Acterian
Naționalitate  România
de origine armeană
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație Avocat, jurnalist, scriitor
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata
Studii Facultatea de Litere și Drept din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1928 - 1996
Operă de debut În Revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928
Opere semnificative Jurnalul unui pseudo-filozof

Arșavir Nazaret Acterian (18 septembrie 1907, Constanța - 17 septembrie 1997, București) a fost un avocat, jurnalist, scriitor și memorialist român de origine armeană, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit cursurile Liceului "Spiru Haret" în 1928, odată cu Constantin Noica, Barbu Brezianu, Alexandru Elian. Urmează apoi cursurile Facultăților de Litere și Drept din București. A fost, după cum declară chiar el, asistentul lui Anibal Teodorescu[2]. Redactor-șef al revistei Vremea. Colaborator al revistelor Ideea Europeană, Fapta, Discobol. Coleg și prieten apropiat cu Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Barbu Brezianu. Luând exemplul fratelui său Haig Acterian, Arșavir a fost simpatizant al Mișcării Legionare, fără a avea implicări în acțiuni politice sau propagandistice[3]. Face parte dintr-o renumită familie de armeni ce a dat culturii române pe Jeni Acterian (regizoare și memorialistă) și Haig Acterian (critic teatral, regizor, director al Teatrului Național București). A făcut două perioade de închisoare politică între 1949-1953 și 1959-1964, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal. După eliberare lucrează ca mozaicar la Fabrica de cerneluri și la Fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie. Fondator, în 1991, al Fundației Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton.

Debut[modificare | modificare sursă]

Arșavir Acterian a debutat în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928 și, până la arestare, a colaborat la numeroase publicații ale epocii.[3]

Colaborări[modificare | modificare sursă]

  • Ultima oră (1929)
  • Vlăstarul (1928)
  • Ecoul (1929)
  • Fapta (1930)
  • Curentul
  • Floarea de Foc
  • Dreapta
  • Ulise (1932)
  • Discobolul (1932)
  • Axa (1932 și 1940)
  • Freamătul vremii (1932)
  • Vremea (1929 și 1936 - 1938)
  • ABC (1934 - 1935)
  • Ideea Românească (1935 - 1940)
  • Da și Nu (1936)
  • Excelsior (1936 - 1939)
  • Bahag
  • Viața (1942 - 1943)
  • Seara (1943 - 1944)
  • Tribuna tineretului (1942)
  • Duminica (1943)
  • Secera (1943 - 1944)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Pățanii din viața oamenilor mari, Editura Vremea, București, 1937
  • Jurnalul unui pseudo-filosof, Editura Cartea Românească, București, 1992
  • Privilegiați și năpăstuiți, Editura Institutului European, Iași, 1992
  • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Editura Institutului European, Iași, 1994
  • Cum am devenit creștin, Editura Harisma, București, 1994
  • Despre Mirare, Editura Ararat, București, 1996
  • Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, Editura Ararat, București, 1996
  • Neliniștile lui Nastratin, Pagini de jurnal (1967- 1982), Editura Alfa, Iași, 2000
  • Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Editura Dacia, Cluj, 2002
  • Cioran, Eliade, Ionesco, Editura Eikon, Cluj, 2003
  • Corabia nebunilor, Editura Ararat, București, 2006
  • Jurnal 1929 – 1990, Editura Humanitas, 2008 [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Arșavir Acterian", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb15513980m, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Arșavir Acterian, Emil Gulian, traducător al lui Edgar Allan Poe, în Privilegiați și năpăstuiți, Editura Institutului European, Iași, 1992, p. 89
  3. ^ a b ro www.romaniaculturala.ro - Jurnalul unui pseudo-filozof, de Gheorghe Glodeanu
  4. ^ Cronica de carte: Jurnalul unui intelectual discret, 5 decembrie 2010, Ovidiu Nistorica, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]