Maria Tescanu Rosetti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Maruca Cantacuzino în 1900

Maria Rosetti-Tescanu (cunoscută ulterior ca Maruca Cantacuzino; n. 18 iulie 1878, Berești-Tazlău – d. decembrie 1969, Geneva, Elveția) a aparținut unei vechi familii boierești, a fost una din doamnele de companie ale reginei Maria; la 18 ani devine soția prințului Mihail G. Cantacuzino, căpătând astfel și titlul de „Prințesă”. Ulterior decesului acestuia (1928), devine prietena intimă a filosofului Nae Ionescu (care o părăsește însă după câțiva ani în favoarea altei femei), iar în 1937 soția lui George Enescu. Este mama aviatorului Constantin Cantacuzino și bunica scriitoarei Oana Orlea.

În timpul Primului Război Mondial a fost refugiată la Iași, unde l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. Aici a participat la demonstrațiile organizate de doamnele din înalta societate, sub patronajul Reginei Maria, între 22-24 februarie 1918, care protestau împotriva măsurilor luate de guvernul generalului Averescu.[1]

Constantin Argetoianu, prezintă activitatea ei din acele zile, în caracteristicul său stil sarcastic: „Maruca Cantacuzino, imaculata «pransesa loantenă» nevăzută tot timpul războiului, abandonase pridvoarele mănăstirești și trăgând după dânsa pe Enescu - cu o trâmbiță în gură și cu unghiile în doliu - se pusese și ea în fruntea unei coloane de vestale și se plimba cu curaj între Palatele Regale, casa Generalului Berthelot și gară”.[2]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Argetoianu, Memorii, vol. V, Editura Machiavelli, București,1995, pp. 11-12
  2. ^ Argetoianu, p. 12

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Umbre și lumini: amintirile unei prințese moldave, Maria Cantacuzino-Enescu, traducere din limba franceză de Elena Botez, Editura Aristarc, Onești, 2005 - [1]
  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 127-139 

Legături externe[modificare | modificare sursă]