Maria Tescanu Rosetti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Maruca Cantacuzino în 1900

Maria Rosetti-Tescanu (cunoscută ulterior ca Maruca Cantacuzino; n. 18 iulie 1878, Berești-Tazlău – d. decembrie 1969, Geneva, Elveția) a aparținut unei vechi familii boierești, familiei Cantacuzino, a fost una din doamnele de companie ale reginei Maria, soția prințului Mihail G. Cantacuzino, prietena intimă a filosofului Nae Ionescu, mai apoi (după moartea acestuia) soția lui George Enescu, mama aviatorului Constantin Cantacuzino și bunica scriitoarei Oana Orlea.

În timpul Primului Război Mondial a fost refugiată la Iași, unde l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. Aici a participat la demonstrațiile organizate de doamnele din înalta societate, sub patronajul Reginei Maria, între 22-24 februarie 1918, care protestau împotriva măsurilor luate de guvernul generalului Averescu.[1]

Constantin Argetoianu, prezintă activitatea ei din acele zile, în caracteristicul său stil sarcastic: „Maruca Cantacuzino, imaculata «pransesa loantenă» nevăzută tot timpul războiului, abandonase pridvoarele mănăstirești și trăgând după dânsa pe Enescu - cu o trâmbiță în gură și cu unghiile în doliu - se pusese și ea în fruntea unei coloane de vestale și se plimba cu curaj între Palatele Regale, casa Generalului Berthelot și gară”.[2]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Argetoianu, Memorii, vol. V, Editura Machiavelli, București,1995, pp. 11-12
  2. ^ Argetoianu, p. 12

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Umbre și lumini: amintirile unei prințese moldave, Maria Cantacuzino-Enescu, traducere din limba franceză de Elena Botez, Editura Aristarc, Onești, 2005 - [1]
  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 127-139 

Legături externe[modificare | modificare sursă]