Sâncrăieni, Harghita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sâncrăieni
—  Sat  —
Sâncrăieni
Sâncrăieni
Stemă
Stemă
Sâncrăieni se află în România
Sâncrăieni
Sâncrăieni
Sâncrăieni (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°18′59″N 25°50′15″E / 46.31639°N 25.83750°E / 46.31639; 25.8375046°18′59″N 25°50′15″E / 46.31639°N 25.83750°E / 46.31639; 25.83750

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema Harghita.svg Harghita
Comună ROU HR Sancraieni CoA.png Sâncrăieni

SIRUTA 85699
Atestare documentară 1332

Altitudine 658 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 2.526 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 537265
Prefix telefonic +40 x66[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Sâncrăieni în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Sâncrăieni în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Sâncrăieni, mai demult Ciuc-Sâncraiu, (în maghiară Csíkszentkirály, colocvial Szentkirály) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.

Până în 2004 din comună au făcut parte și satele Leliceni și Sântimbru.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Sâncrăieni este situată în partea centrală a județului Harghita, pe malul Oltului, în Depresiunea Ciucului, la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului, pe DN12, Ciucani - Sâncrăieni - Miercurea Ciuc.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel în punctele "Sustora" și "Dealul Borvizului" s-au descoperit așezări aparținând culturii Cucuteni și Ariușd, ce conțineau fragmente ceramice Hallstatt-iene și dacice din epoca La téne. Pe partea dreaptă a șoselei, în locul numit "Coasta Stejarului" s-a descoperit o așezare de tip Jigodin și Gorodsk-Usatovo.

La marginea sudică a satului, pe terasa malului drept al Oltului, la "Fabrica de Cărămidă", s-a descoperit o așezare cu mai multe nivele de locuire cu materiale (oale, cești, alveole, ornamente cu butoni, fragmente de vase mdelate cu mâna și la roată, fusoiale, fragmente de fructiere) Hallstatt-iene și dacice din sec. II î.d.Hr.-I d.Hr, ultimul nivel de locuire datează din secolul al XI-lea.

Prima atestare documentară apare în anul 1332 sub numele de Sanctus Rex, apoi în 1566 ca Zent Kyraly, în 1614 ca Szentkirály ca apoi în anul 1760 denumirea să fie Csik Szent Királly (Ciuc Séncraiu).[2]

Între anii 1762 - 1852, satul Sâncrăieni a făcut parte din Compania a VI-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.

Începând cu anul 1876, satul aparține Comitatului Ciuc, din Regatul Ungariei, apartenență ce se încheie în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.

În perioada interbelică localitatea aparține județului Ciuc, iar din anul 1968, odată cu desfințarea Regiunii Autonome Maghiare, județului Harghita.

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia localității este bazată pe activități în domeniul exploatării și prelucrării primare a lemnului, industriei de îmbuteliere a apelor minerale, comerțului, agroturismului cât și în domeniul agriculturii și creșterii animalelor.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Biserica romano-catolică, secolul al XV-lea
  • Biserica Romano-Catolică, construcție secolul al XV-lea (monument istoric)
  • Capela Romano-Catolică, construită în anul 1528
  • Ruinele Castelului Andrássy
  • Băile Büdösfürdő
  • Rezervația Barsaros
  • Muzeul Satului
  • Izvoare de apă minerală

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

  • Mózes Lestyén (1720-1774) - scriitor
  • Mártonfi Jószef (1746-1815) - scriitor, episcop
  • Jukundián Simon (1813-1894) - compozitor, călugăr franciscan
  • Vitos Mózes (1847-1902) - istoic, pastor
  • Vilmos Albert (1886-1971) - sculptor, profesor

Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Z. Makfalvi, L. Vifkori. Județul Harghita, Monografie, Ed. Sport Turism, București 1979
  • V. Cavruc. Repertoriul Arheologic al județului Harghita, ISBN 973-99270-2-5
  • I. Pisita, D. Bugă. Județul Harghita, Ed. Academiei RSR, București 1976

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Monitorul localităților din Ardeal, Vistai András János

Legături externe[modificare | modificare sursă]