Cristuru Secuiesc
Cristuru Secuiesc | |||
Székelykeresztúr | |||
— oraș — | |||
![]() | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 46°17′24″N 25°02′24″E / 46.29000°N 25.04000°E | |||
---|---|---|---|
Țară | ![]() | ||
Județ | ![]() | ||
SIRUTA | 83525 | ||
Reședință | Cristuru Secuiesc[*] | ||
Componență | Cristuru Secuiesc[*] , Betești, Filiaș | ||
Guvernare | |||
- Primar | Hunor-János Koncz[*][3] ( AMT[*] , octombrie 2020) | ||
Suprafață | |||
- Total | 53,95 km² | ||
Populație (2011)[1][2] | |||
- Total | ▼ 9650 locuitori | ||
- Densitate | 179,27 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 535400 | ||
Localități înfrățite | |||
- Dunakeszi | Ungaria | ||
- Kunszentmiklós | Ungaria | ||
- Karcag | Ungaria | ||
- Ajka | Ungaria | ||
- Kalocsa | Ungaria | ||
- Devănești | Ungaria | ||
- Zenta | Serbia | ||
Prezență online | |||
site web oficial ![]() GeoNames ![]() | |||
Poziția localității Cristuru Secuiesc | |||
Modifică date / text ![]() |
Cristuru Secuiesc (în maghiară Székelykeresztúr, în germană Kreuz, în dialectul săsesc Ängersch-Kretz, în trad. "Cristuru Unguresc") este un oraș în județul Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Betești, Cristuru Secuiesc (reședința) și Filiaș.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Localitatea Cisturu Secuiesc este situată la limita sud-vestică a județului Harghita cu județul Mureș, la gura de vărsare a pârâurilor Goagiu și Nicou Alb în Târnava Mare, la o altitudine de 390 m, pe DN13C, Bodogaia - Cristuru Secuiesc - Rugănești.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Cristuru Secuiesc
Români (2,08%)
Maghiari (92,46%)
Rromi (2,62%)
Necunoscută (2,71%)
Altă etnie (0,11%)
Componența confesională a orașului Cristuru Secuiesc
Ortodocși (2,13%)
Romano-catolici (13,03%)
Reformați (46,23%)
Unitarieni (33,53%)
Necunoscută (3,04%)
Altă religie (2,01%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Cristuru Secuiesc se ridică la 9.650 de locuitori, în scădere față de recensământul românesc anterior din 2002, când se înregistraseră 10.370 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (92,47%). Principalele minorități sunt cele de romi (2,62%) și români (2,08%). Pentru 2,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (46,24%), unitarieni (33,53%), romano-catolici (13,04%) și ortodocși (2,13%). Pentru 3,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Cristuru Secuiesc este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Hunor-János Koncz[*] , de la Alianța Maghiară din Transilvania[*] , este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Alianța Maghiară din Transilvania | 9 | ||||||||||
Uniunea Democrată Maghiară din România | 8 |
Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]
Conform datelor recensământului românesc din 1930, populația Cristurului Secuiesc era de 4.128 de locuitori, dintre care 3.476 maghiari, 326 români, 149 evrei, 89 germani, 76 țigani ș.a.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Scurt istoric[modificare | modificare sursă]
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe "Valea Surpat", s-a descoperit o așezare ce conținea resturi ceramice, aparținând Evului Mediu, iar în albia Târnavei s-au găsit o daltă de piatră și tăișul unui topor, aparținând celeași epoci. În "Valea Cetății" s-a descoperit o așezare de tip Wietenberg, o figurină de lut scitică și o așezare dacică din sec. VII - VIII[necesită citare]. În locul numit "Poala Bradului" s-a găsit o așezare Ariușd și Bodrogkeresztúr și o așezare dacică din sec. VII și VIII.[necesită citare] În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu car de luptă din perioada La Téne mijlociu, ce conținea un vârf de lance, mânerul și vârful unei săbii și o verigă de fier. În baia de sare "Gyárfás" s-au găsit 13 monede de bronz, din care au fost identificate piese de la conducătorii romani : Titus, Antonius, Pius, Marc Aureliu, Lucilla și Commodus.
Prima atestare datează din 1333-1337, când preotul Jakab, în anul 1333 a plătit 23 de dinari impozit porții papale, iar în 1334, 8 dinari.[6]
1395 - regele Sigismund emite la Cristur câteva diplome.
1503 - numele târgului Cristur apare într-o diplomă: Ex oppido nostro Kerezthur[7]
1559 - sub regina Izabella, localitatea este scutită de orice fel de impozite, în afară de cele ce trebuiau plătite turcilor.
1631 - prima mențiune a unei școli reformate.
Biserica romano-catolică a fost construită în secolul al XIII-lea ca biserică romanică. Edificiul a suferit mai multe transformări, prima în secolul al XIV-lea, apoi la mijlocul secolului al XV-lea. Când au fost înălțați pereții navei romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea, construcția a fost refăcută în stil gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale.
Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul românesc Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-Al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G. Duca".
Educație și cultură[modificare | modificare sursă]
Educație[modificare | modificare sursă]
- Liceul Unitarian "Berde Mózes"
- Liceul Teoretic "Orbán Balázs"
- Școala generală "Petőfi Sándor"
- Grupul școlar "Zeyk Domokos"
Cultură[modificare | modificare sursă]
- Ansamblul folcloric PIPACSOK - fondat în anul 1992
- Fanfara civilă - fondată în anul 1895
- Filarmonica - fondată în anul 1911
Economie[modificare | modificare sursă]
Economia acestui oraș este susținută de activități în domeniul: fabricării mobilierului, construcțiilor, fabricării oțelurilor speciale, industriei alimentare (prin procesarea cărnii și prelucrarea laptelui), comerțului și serviciilor. Un rol important îl are agricultura (cultivarea terenurilor) și creșterea animalelor.
Atracții turistice[modificare | modificare sursă]
- Biserica Unitariană, cu elemente arhitectonice păstrate din secolul al XI-lea.
- Biserica Romano-Catolică (adresa: str. Libertății, nr. 61, monument istoric, cod: HR-II-m-A-12805, datare: secolul al XIII-lea, refaceri în secolul al XIV-lea și 1458)
- Biserica Ortodoxă
- Muzeul "Dr. Molnár István"
- Conacul "Gyárfás"
- Statuia lui Sándor Petőfi - opera sculptorului Márkos Sándor
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
Albertville - Franța
Ajka, Csurgó, Derecske, Dévaványa, Dunakeszi, Koloksa, Karcag, Kunszentmiklós, Lánycsók, Pesterszébrt XX.kerület, Somogybabod - Ungaria
Zenta - Serbia
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Cristuru Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Cristuru Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Orașul Cristur, Rep arheologic al jud. Harghita, pag. 92
- ^ Idem
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Județul Harghita, Monografie, Z. Makfalvi, L. Vifkori. Ed. Sport Turism București 1979
- Repertoriul Arheologic al județului Harghita, V. Cavruc. ISBN 973-99270-2-5
- Județul Harghita, I. Pisota, D. Bugă. Ed. Academiei RSR București 1976
Legături externe[modificare | modificare sursă]
|