Munții Perșani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Localizarea Munţilor Perşani pe harta ţării
Măgura Codlei

Munții Perșani (în germană Geisterwald) sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Măgura Codlei, având 1.292 m.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Munții Perșani sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitează partea de V a Depresiunii Brașov. În extremitatea de SV intrâ în contact cu munții Țagla, prin intermediul depresiunii Sinca. Cuprinși între meridianele de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente:

  1. Munții Poiana Mărului, cuprinși între valea Bârsa Groșetului la S și valea Hamaradia și pasul Perșani la N, cu o altitudine maximă de 1.292 m în Vf. Măgura Codlei;
  2. Munții Bogatei, situați între valea Hamaradia la S și defileul Oltului de la Racoș la N, în interiorul celui de al doilea mare cot al Oltului, cu o altitudine maximă de 1.104 m în Vf. Cetății. Sunt străbătuți de o șosea modernizată (Măieruș-Rupea) care leagă Depresiunea Brașov de Podișul Transilvaniei, traversând Pădurea Bogata (arie protejată de interes național);
  3. Defileul Oltului, o subunitate distinctă.
  4. Munții Vârghișului, extinși la N de valea Oltului, până la contactul cu munții Harghita, cu o altitudine maximă de 1.011 m în Vf. Dugău.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș.

Vegetație[modificare | modificare sursă]

Pantele munților Perșani sunt acoperite cu păduri de fag și carpen, iar zonele interfluviale (unde se remarcă suprafața de eroziune Poiana Mărului) cu pășuni și fânețe.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dan Ghinea, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică
  • Mihai Albota, Munții Perșani - Colecția Munții Noștri Editura Sport-Turism,1980

Legături externe[modificare | modificare sursă]