Vlăhița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Vlăhița
Nagyoláhfalu / Szentegyháza
—  oraș  —
Szentegyháza Gyöngye - panoramio.jpg
Stemă
Stemă
Vlăhița se află în România
Vlăhița
Vlăhița
Vlăhița (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°21′0″N 25°31′48″E ({{PAGENAME}}) / 46.35000°N 25.53000°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Harghita.svg Harghita

SIRUTA83749

ReședințăVlăhița[*]
ComponențăVlăhița[*], Băile Homorod, Minele Lueta

Guvernare
 - PrimarCsaba Lőrincz[*][3] ( AMT[*], octombrie 2020)

Suprafață
 - Total98,48 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 6898 locuitori
 - Densitate71 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal535500

Localități înfrățite
 - CeglédUngaria

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Vlăhița
Poziția localității Vlăhița
Orașul Vlăhița cu Munții Hargitei

Vlăhița (în maghiară Szentegyháza) este un oraș în județul Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Băile Homorod, Minele Lueta și Vlăhița (reședința).

Localitatea este situată la poalele Munțiilor Harghita, la o altitudine de 800-900 m, cu orientarea nord-sud. Este străbătută de canalul Vârghiș, care a fost format prin devierea pârâului Vârghiș și a ramurilor acestuia, oferind apă necesară pentru gospodăriile și fermele familiale. Cu acest sistem de flux rapid au funcționat mori, ferăstraie (joagăr, gatter), forje și piue de postav.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea istorică a orașului Vlăhița a fost influențată de dezvoltarea localităților Szentegyházasfalu (Vlăhița-Sat), care cuprinde partea nordică a așezării, și Szentkeresztbánya (Mina Sfânta Cruce) din partea sudică, cu aspectul său orășenesc.

           Pentru prima dată, denumirea localității Vlăhița-Sat (Szentegyházasfalu) a fost amintită într-un document din 1301, sub numele vila Olachalis, apoi în anul 1406 a fost menționată într-un titlu de proprietate litigios, cu numele Szentegyházasfalu. Locuitorii satului s-au ocupat de creșterea animalelor, de prelucrarea lemnului și de agricultură, ale căror tradiție se continuă și astăzi în mai multe familii. Timp de secole, ei au avut un rol de pază, împreună cu satul Căpâlnița, pe drumul ce leagă Miercurea-Ciuc de Odorheiu-Secuiesc. De aici au asigurat trecerea sigură pentru caravane, poștalioane și pentru căpitanii castelurilor. Ca urmare, au primit multe privilegii de la prinții transilvăneni și regii maghiari. Între anii 1872-1876., cele două sate (Căpâlnița și Vlăhița Sat) au devenit un oraș autonom (Oraș Secuiesc).

           Caracterul urban al Minei Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) se datorează înființării fabricii de fier, care s-a dezvoltat din feroneria regiunii Homorodului Mic. În 1836. Gyertyánffy Jónás a pus bazele organizării mineritului și metalurgiei moderne la Minele Lueta. Mai târziu, în anul 1850 afacerea a fost deplasată pe teritoriul actual al Minei Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) de către noul proprietar Demeter Miklós din Brașov. Una din aceste forje (ciocan hidraulic pentru prelucrarea fierului, în maghiară vashámor) construite aici, a funcționat până în anii 1990., astfel a fost ultima forjă în funcțiune din Europa. Ruinele sale pot fi găsite și astăzi.

           Conform legii administrative din 1953., Mina Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya) a fost anectată la Vlăhița Sat (Szentegyházasfalu) iar în anul 1968., printr-o decizie ministerială, localitatea a devenit oraș, adăugându-i-se Băile Homorod și Minele Lueta.

Vlăhița este menționată de G. Popa-Lisseanu, A. Lapedatu și I. Lupaș ca fiind un vechi cnezat al românilor. Astfel ei arată că [4] într-un document al regelui Ungariei din 1301 se atestă existența unui duce român Ursu, în zona Vlăhiței, localitate numită în vechime Villa Olachalis; Ursu și românii primesc înlesniri de la regele Ungariei la plata unor impozite[5]

În localitate se prelucrau fierul obținut în exploatarea de la Minele Lueta, aflată în sudul localității.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Vlăhița

     Maghiari (97,18%)

     Necunoscută (1,87%)

     Altă etnie (0,94%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Vlăhița

     Romano-catolici (87,22%)

     Reformați (4,24%)

     Unitarieni (3,62%)

     Martori ai lui Iehova (1,14%)

     Necunoscută (1,88%)

     Altă religie (1,87%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Vlăhița se ridică la 6.898 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.042 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (97,19%). Pentru 1,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (87,23%), dar există și minorități de reformați (4,25%), unitarieni (3,62%) și martori ai lui Iehova (1,15%). Pentru 1,88% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Vlăhița este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Csaba Lőrincz[*], de la Alianța Maghiară din Transilvania[*], este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Alianța Maghiară din Transilvania12            
Uniunea Democrată Maghiară din România2            
Rus Sándor1            

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 1850 au fost numărate 1.651 de persoane, dintre care 1.554 maghiari (din care 1.547 secui) (94,2%), 54 români (3,5%), 33 țigani (2,1%), 5 germani (0,3%) și 5 persoane de altă naționalitate (0,3%).[8]

Vlăhița - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  4. ^ A. Lapedatu, I. Lupaș, Realități istorice în voevodatul Transilvaniei, Anuarul Institutului de Istorie Națională, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului,1938, p.30
  5. ^ G. Popa Lisseanu, Originea secuilor si secuizarea romanilor Ed. Pur Si Simplu, Bucuresti, 2003, p.69 ISBN 973-86261-4-5
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Erdély etnikai és felekezeti statisztikája

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vlăhița