Comuna Călugăreni, Giurgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Călugăreni.
Călugăreni
—  Comună  —
Călugăreni se află în România
Călugăreni
Călugăreni
Călugăreni (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°09′43″N 25°59′21″E44°09′43″N 25°59′21″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Giurgiu (jud 2009).svg Giurgiu

SIRUTA101662

ReședințăCălugăreni
Componență

Guvernare
 - PrimarMarin Voinea[*][3][4] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 6148 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Călugăreni (în trecut, Uzunu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Brăniștari, Călugăreni (reședința), Crucea de Piatră, Hulubești și Uzunu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în centrul județului, în zona vărsării râului Câlniștea în Neajlov. Este străbătută de șoseaua națională DN5, care leagă Giurgiu de București. La Călugăreni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ411, care duce spre vest la Singureni, Iepurești (unde se intersectează cu DN6), Bulbucata și Clejani (unde se termină în DN61), și spre est la Comana (unde începe un traseu comun cu DN5A până la Hotarele) și mai departe în județul Călărași la Radovanu și Chirnogi (unde se termină în DN41). Tot DN5 se intersectează la Uzunu cu șoseaua județeană DJ603, care duce spre vest la Stoenești, Schitu și Ghimpați (unde se termină în DN6), și spre est la Mihai Bravu și Comana.[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Călugăreni

     Români (92,79%)

     Necunoscută (6,42%)

     Altă etnie (0,78%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Călugăreni

     Ortodocși (93,2%)

     Necunoscută (6,37%)

     Altă religie (0,42%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Călugăreni se ridică la 6.148 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.549 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,79%). Pentru 6,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,2%). Pentru 6,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Călugăreni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Marin Voinea[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal6        
Partidul Republican din România1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Uzunu, făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Călugăreni-Vartiade, Uzunu, Buturugari, Călugăreni-Moșteni și Călugărenii Mănăstirii (Crucea de Piatră), având trei biserici, două școli și trei mori de apă (una pe Neajlov și două pe Câlniștea).[8] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Brăniștari și Strâmba Mare. Comuna Brăniștari era formată din satele Brăniștarii de Jos, Brăniștarii de Sus, Brăniștari-Moșteni și Năneasca, având în total 865 de locuitori, două biserici, o moară și o școală cu 37 de elevi (dintre care 11 fete).[9] Comuna Strâmba Mare era compusă din satele Strâmba de Jos, Strâmba de Sus și Crângurile, având în total 1515 locuitori; existau aici trei biserici, o școală și trei mori pe Neajlov.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează redenumire comunei Uzunu în Călugăreni, ea făcând parte din plasa Călugăreni din același județ; comuna avea 2265 de locuitori în satele Călugăreni, Crucea de Piatră și Uzunu.[11] În plasa Călugăreni se aflau și comunele Brăniștari (cu 3828 de locuitori în satele Brăniștari și Moșteni-Dobrotești[12]) și Strâmba (cu 4000 de locuitori în satele Crânguri, Strâmba de Jos și Strâmba de Sus).[13] În 1931, satele Strâmba de Jos și Strâmba de Sus au fost unite formând satul Strâmba.[14]

În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Giurgiu din regiunea București. Comuna și satul Strâmba au primit în 1964 denumirea de Hulubeștii.[15] În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Brăniștari și Hulubești fiind desființate, satele lor trecând la comuna Călugăreni; tot atunci, satul Moșteni-Dobrotești a fost desființat și comasat cu satul Brăniștari.[16][17] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.[18]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Călugăreni se află trei monumente istorice de interes național: monumentul de for public „basoreliefurile din bronz de pe podul peste Neajlov” (mijlocul secolului al XX-lea), și monumentele memoriale sau funerare: „crucea lui Mihai Viteazul” (1912–1913) aflat la circa 1 km est de DN5 în zona satului Crucea de Piatră; și ansamblul comemorativ Șerban Cantacuzino, aflat tot la Crucea de Piatră, pe DN5, vis-a-vis de biserică, și alcătuit din capelă (1845) și crucea lui Șerban Cantacuzino (1682).

În rest, alte cincisprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul de „la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” (1 km est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești, și conținând urme de așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada Latène (cultura geto-dacică) și din Evul Mediu Timpuriu.

Alte opt sunt monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Gheorghe” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din sud-estul satului Brăniștari; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1865); conacul Varthiadi (secolul al XIX-lea); școala veche (secolul al XIX-lea), astăzi muzeu; moara Varthiadi (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn din cimitir (secolul al XIX-lea; ultimele cinci din satul Călugăreni); ruinele unui beci din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea aflate la nord-est de Hulubești; și biserica „Sfinții Voievozi” (1840–1842) aflată în partea de vest a aceluiași sat. Obeliscul comemorativ al lui Mihai Viteazul (1901) aflat pe DN1 la Crucea de Piatră este clasificat ca monument de for public, iar ultimele două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: un cimitir cu cruci de piatră aflat în curtea bisericii de lemn din Călugăreni (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) și Crucea Grânarilor (1878), aflată lângă biserica din Crucea de Piatră.

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Maps – Comuna Călugăreni, Giurgiu (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Uzunul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 699. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Brăniștari, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 626. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (). „Strîmba-Mare” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 481. 
  11. ^ „Comuna Călugăreni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Brăniștari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ „Comuna Strâmba în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  14. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 475. . 
  15. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  18. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .