Petre Ghelmez
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Petre Ghelmez | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Gogoșari, Giurgiu, România |
| Decedat | (69 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet publicist |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu – d. 9 martie 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist și editor.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Petre Ghelmez urmează școala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, termină la Facultatea de Română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).
Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.
Volume de poezie[modificare | modificare sursă]
- Germinații, 1967;
- Altare de iarbă, 1969;
- Lynxul, 1972;
- Sonetele, 1974;
- Evenimente, 1976;
- Conversația, 1981;
- Coborârea în cuvânt, 1987;
- Paradisul atomic, 1989;
- Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997;
- Gloria Lynxului, 2001;
- Câmpia de platină, 2002,
- Biblii și oameni de plastic, 2002;
- Marele Calendar, 2002;
- Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003;
- Lebăda albă, 2003;
- Inedite, 2003.
Cărți pentru copii[modificare | modificare sursă]
- Joacă-te, gândule, 1969;
- Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos, 1971, 2002;
- Cine ești, pasăre?, 1972;
- Mânzul de vânt (povestiri), 1979, 2002;
- Măgărușul (povestiri), 1986;
- Alfabetul vesel (versuri), 1991, 2002;
- Livada Măgărușului (versuri), 2002,
- Domnișoarele Zebre și alte povestiri, 2002;
- Mogâldarii. Poem eroicomic pentru toți copiii de la 9 la 99 de ani (versuri pentru copii), 2002;
- Călătoriile lui Marco Polo și alte povestiri, 2002;
- Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (proză ritmată), 2002;
- Roata proverbelor (versuri), 2002;
- Balena Albastră (povestiri), 2002;
- Cerbul cu stea în frunte (povestiri), 2002;
- Puf-Pufos la școală (scenetă), 2002;
- Puf-Pufos la bibliotecă (scenetă), 2002;
- Puf-Pufos și vestitorii primăverii (scenetă), 2002;
- Enigmele civilizațiilor (proză), 2002.
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Abu-Lala-Mahari de Avetik Isahakian, 1982,
- Poeme de Anna Ahmatova, 1989.
Pentru volumul Sonetele, apărut la Editura Cartea Românească în 1974, i-a fost decernat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1976, iar la ediția jubiliară a Jocurilor Latinității, Franța, 1978, i s-a acordat premiul al II-lea, pentru poemul Laudă Limbii Române.
Note[modificare | modificare sursă]
Toate drepturile privind publicarea operelor lui Petre Ghelmez sunt deținute de Vasile Poenaru, fiul spiritual al poetului.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Petre Ghelmez: viața și opera de Ion Rotaru, Editura Coresi, 2008.
- Petre Ghelmez: așa cum l-am cunoscut, culegere de articole, ediție îngrijită de Elena Ghelmez, Editura Coresi, 2003.