Comuna Iepurești, Giurgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iepurești
—  Comună  —
Iepurești se află în România
Iepurești
Iepurești
Iepurești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°15′54″N 25°53′46″E44°15′54″N 25°53′46″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Giurgiu (jud 2009).svg Giurgiu

SIRUTA103693

ReședințăIepurești
Componență

Guvernare
 - PrimarCostin-Laurențiu Ceaușu[*][3][4] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2225 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Iepurești este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Bănești, Chirculești, Gorneni, Iepurești (reședința), Stâlpu și Valter Mărăcineanu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în centrul județului, pe malurile Neajlovului. Este străbătută de șoseaua națională DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. La Stâlpu, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ411, care duce spre nord-vest la Bulbucata și Clejani (unde se termină în DN61), și spre sud-vest la Singureni, Călugăreni, Comana, apoi începe o porțiune comună cu DN5A până la Hotarele, după care merge în județul Călărași la Radovanu și Chirnogi (unde se termină în DN41).[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Iepurești

     Români (95,5%)

     Necunoscută (4,4%)

     Altă etnie (0,08%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Iepurești

     Ortodocși (95,59%)

     Necunoscută (4,4%)

     Altă religie (0%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Iepurești se ridică la 2.225 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.370 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,51%). Pentru 4,4% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,6%). Pentru 4,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Iepurești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Costin-Laurențiu Ceaușu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal2        
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Iepurești-Sârbi, Iepurești-Români și Matei Basarab (Valter Mărăcineanu), cu o populație de 1674 de locuitori. În comună existau o moară de apă pe Neajlov, o biserică la Iepurești-Sârbi și o școală mixtă cu 57 de elevi.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Argeșul a aceluiași județ, având 2740 de locuitori doar în satul Epurești.[9] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei a apărut în aceeași plasă și comuna Gorneni, având 1059 de locuitori în satele Bănești, Chița, Făcău, Gorneni, Stâlpu și Coteni.[10]

În 1931, comuna avea în compunere satele Chirculești, Iepurești și Vasile Epurescu.[11]

În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești, apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. Satul Vasile Epurescu a luat în 1964 denumirea de Cumpăna.[12] În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov. Comuna Gorneni a fost desființată, satele ei fiind incluse în comuna Iepurești; tot atunci, au fost desființate satele Chița (comasat cu Gorneni) și Cumpăna (comasat cu Valter Mărăcineanu).[13][14] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.[15]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Iepurești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: conacul (1864) din centrul satului Chirculești; biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (1825) din Gorneni; și biserica „Sfântul Nicolae” (1790, refăcută în 1827) de lângă primăria din Iepurești.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Maps – Comuna Iepurești, Giurgiu (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Iepureni, com. rur., jud. Vlașca” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 36. 
  9. ^ „Comuna Epurești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Comuna Gorneni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 472. . 
  12. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]