Comuna Joița, Giurgiu
| Joița | |
| — Comună — | |
  Joița Joița (România) | |
| Coordonate: 44°29′29″N 25°51′35″E44°29′29″N 25°51′35″E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ | .svg){kind=small} Giurgiu |
| SIRUTA | 103997 |
| Reședință | Joița |
| Componență | Joița, Bâcu |
| Guvernare | |
| - Primar | Constantin M. Tănase[*][3][4] (PSD, ) |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▲ 3864 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
Modifică date / text  | |
Joița (în trecut, Popești-Bâcu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Bâcu și Joița (reședința).
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află la marginea nord-estică a județului, pe malul drept al Dâmboviței și pe malul stâng al Ciorogârlei, la limita cu județul Ilfov. Este străbătută de șoseaua județeană DJ602, care o leagă spre sud în județul Ilfov de Ciorogârla, Domnești (unde se intersectează cu DNCB) și București, și spre nord-est de Săbăreni și mai departe în județul Ilfov de Chitila (unde se intersectează cu DN7) și Buftea (unde se termină în DN1A). Între Joița și Bâcu, acest drum are o porțiune comună cu șoseaua județeană DJ601A, care duce spre sud-est în județul Ilfov la Dragomirești-Vale, Chiajna (unde se intersectează cu DNCB) și București, și spre nord-vest la Cosoba și mai departe în județul Dâmbovița la Brezoaele și Slobozia Moară (unde se termină în DN7).[5]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Joița
Români (95,96%)
Romi (1,42%)
Necunoscută (2,56%)
Altă etnie (0,05%)
Componența confesională a comunei Joița
Ortodocși (95,6%)
Necunoscută (2,56%)
Altă religie (1,83%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Joița se ridică la 3.864 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.536 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,96%), cu o minoritate de romi (1,42%). Pentru 2,56% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,6%). Pentru 2,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Joița este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Constantin M. Tănase[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | |||||||||
| Partidul Social Românesc | 1 | |||||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | |||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Popești-Bâcu, făcea parte din plasa Sabar a județului Ilfov și era formată din satele Arcuda, Ghionoaia, Ileana, Joița și Popești-Bâcu, având în total 1400 de locuitori ce trăiau în 318 case și 9 bordeie. Existau în comună două mori cu aburi, două școli mixte și două biserici (la Joița și Popești-Bâcu).[8] Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de Joița, în plasa Bolintin a aceluiași județ, având 1990 de locuitori în satele Ileana, Joița și Popești-Bâcu și în cătunul Arcuda.[9]
În 1950, comuna a fost transferată raionului Răcari și apoi (după 1952) raionului Titu din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat; satele Arcuda și Ileana dispăruseră deja la acea dată, fiind absorbite de Joița. Comunei i s-au arondat atunci și satele Cosoba și Săbăreni, ale căror comune fuseseră desființate.[10][11] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.[12] Cele două sate, Cosoba și Săbăreni, s-au separat din nou în 2004, formând două comune de sine stătătoare.[13]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Două obiective din comuna Joița sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, ambele fiind monumente de arhitectură aflate în satul Joița: biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfinții 40 de Mucenici” (1859) și pavilionul administrativ Arcuda (1900).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Google Maps – Comuna Joița, Giurgiu (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Popești-Bîcul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 51–52.
- ^ „Comuna Joița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 84/2004 pentru infiintarea unor comune actualizată la data de 07.05.2004 - Lege5 Online”. Lege5.ro. Accesat în .
| ||||||||||||||||
