Neagu Udroiu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Neagu Udroiu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Cartojani, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarieta Popescu
Copii3 copii
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Politehnica din București
Note
Premii2022 – Distincția UZPR „Excelență în Performanță pentru implicarea totală, cultural-publicistică, și performanța calitativă și cantitativă în evoluția și patrimoniul presei românești de-a lungul unei bogate și fructuoase cariere”;
9 noiembrie 2022, post-mortem – Distincția UZPR „In Memoriam”
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Neagu Udroiu (n. , Cartojani, Roata de Jos, Giurgiu, România – d. ) a fost un jurnalist, scriitor, diplomat, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 3 aprilie 1940 în satul Cartojani din județul Vlașca (actualmente în județul Giurgiu).[2] A fost căsătorit cu Marieta Popescu, inginer și au avut împreună trei copii.[3]

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile primare în comuna natală, apoi școala profesională a Uzinei Vulcan (1955–1958). Liceul l-a început la Bolintin Vale, dar l-a terminat la București.[4]

A urmat apoi cursurile Facultății de Metalurgie a Institutului Politehnic București în perioada 1959–1964.[5] A obținut mai târziu o bursă a Institutului Mondial de Presă și a studiat în S.U.A. timp de un an (1973–1974).[6]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Neagu Udroiu - lansare de carte la Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” Giurgiu

A fost redactor șef de radio-televiziune (1974-1978), apoi a lucrat la ziarul Scînteia. Între anii 1979–1997 a desfășurat activitate în Agenția Națională de Presă, respectiv secretar general de agenție în cadrul AGERPRES și apoi director al ROMPRES.[7] Ulterior, între anii 1999-2001, s-a dedicat mediului editorial, activând ca șef departament în cadrul Editurii Niculescu, pentru ca apoi să fie director de programe culturale în cadrul postului de televiziune România de Mâine.[8]

A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Finlanda[9] și Estonia (2001–2006).[10] În ziua de 11 aprilie 2006, la încheierea mandatului în Finlanda, șeful statului finlandez, doamna Tarja Halonen, l-a întrebat: „Ce veți face de acum încolo?”, iar Neagu Udroiu a răspuns: „Voi scrie o carte despre Finlanda”. Peste un an, la Editura Niculescu, îi apărea cartea Zăpezi din miazănoapte. Ambasador în Finlanda.[11]

În Colecția Biblioteca Giurgiuveană, editată de Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” Giurgiu, i-au apărut două titluri: 80 (2020)[12][13] și Cartojani. Istorii vechi și noi, două volume (2016).[14] În 2021, volumul 80 a fost lansat în cadrul unui eveniment cultural internațional de excepție organizat la Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” Giurgiu, de ziua diplomației române. Alături de Neagu Udroiu au participat reprezentanți ai instituțiilor publice din Bulgaria și România, precum și diplomatul român Cosmin Boiangiu online din Bratislava.[15]

A fost cetățean de onoare al orașului american Minneapolis[16] și al localității Bolintin-Vale.[3]

Omagiu[modificare | modificare sursă]

În data de 3 aprilie 2022, cu prilejul împlinirii vârstei de 82 de ani, a fost omagiat în cadrul unui eveniment desfășurat la „Salonul Cultural”, ediția 2022.[17] Președintele UZPR, Sorin Stanciu, i-a înmânat distincția „Excelență în Performanță pentru implicarea totală, cultural-publicistică, și performanța calitativă și cantitativă în evoluția și patrimoniul presei românești de-a lungul unei bogate și fructuoase cariere”.[18]

La Gala Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din 9 noiembrie 2022 i s-a acordat post-mortem distincția „In Memoriam”.[19]

Lucrări publicate[20][modificare | modificare sursă]

Reportaje din țară:

  • Profesiune și sens de viață (1973)
  • Sita lui Eratostene (1981)
  • Zăpezi din miazăzi (1982)
  • Pieton prin sate și orașe românești (2000)
  • Emisferele de Magdeburg (2001)
  • Cartojani. Istorii vechi și noi (două volume, 2016)
  • Semaforul albastru (2018)[21]
  • 80 (2020)

Reportaje din străinătate:

  • Reporter pe Mississippi (1976)
  • Hawaii (1977)
  • Pieton prin orașele lumii (3 volume: 1976, 1994, 1998)
  • Ferestre spre Carpați (1983)
  • Mâine, în secolul următor (1985)
  • Terra - casa în care locuim (1998)
  • America, un loc sub soare (1991)
  • Lumea Nouă - cinci veacuri de nesingurătate (vol. I - 1994, vol. II - 1998)
  • Watergate - un crâmpei de istorie americană (1994)
  • Români la nord și la sud de Ecuator (1994)
  • Japonia se scufundă? (1996)
  • China, Dragonul pe roți (1997)
  • Coreea de Sud și veacul Pacificului (1997)
  • Zăpezi din miazănoapte. Ambasador în Finlanda (2007)

Eseuri în domeniul publicisticii:

  • Gutenberg sau Marconi? (1981)
  • Eu comunic, tu comunici, el comunică (1983)
  • Sub roțile Carului Mare (1998)
  • Tehnologia în tranșeele informației (1999)
  • Angrosiști în Piața Informației (1999)
  • Regatul meu pe-o știre (2000)

Reporter la evenimente:

  • O șansă păcii - trimis special la Națiunile Unite (1989)
  • Pelerin la Infopolis (2000)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c A decedat Neagu Udroiu 
  2. ^ Roata de Jos. Monografie. Ploiești, Editura Mectis. . p. 277. 
  3. ^ a b „Cetățeni de onoare ai orașului Bolintin-Vale”. Primăria Orașului Bolintin-Vale. Accesat în . 
  4. ^ „Prin ochii prezentului. Articol de Ion Machidon”. Revista Romania mare. Accesat în . 
  5. ^ „Neagu Udroiu lansează volumul "Condeie, voci, chipuri. Presa românească – pagini de istorie" - Agentia de cArte”. Accesat în . 
  6. ^ Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 319. 
  7. ^ Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 320. 
  8. ^ „A murit cunoscutul publicist, reporter și diplomat Neagu Udroiu”. G4Media.ro. . Accesat în . 
  9. ^ „DECRET nr.666 din 17 august 2001 privind acreditarea unui ambasador”. www.cdep.ro. Accesat în . 
  10. ^ Ion, Monica. „Neagu Udroiu, cunoscut publicist, reporter și diplomat, a murit la vârsta de 82 de ani | Agenția de presă Rador”. Accesat în . 
  11. ^ Apostoiu, George (). „Voluptatea scrisului Neagu Udroiu ,,Zăpezile din miazănoapte. Ambasador în Estonia"”. Ziarul Națiunea. Accesat în . 
  12. ^ „Lansarea volumului „80" autor Neagu Udroiu – afiș – Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu Giurgiu”. Accesat în . 
  13. ^ Prin ochii prezentului, articol de Ion Machidon, în România Mare, nr. 1646, 28 iunie-4 iulie 2022, p. 4
  14. ^ „BIBLIOTECA GIURGIUVEANĂ – Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu Giurgiu”. Accesat în . 
  15. ^ „Eveniment de excepție la Giurgiu - Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România”. . Accesat în . 
  16. ^ „A murit Neagu Udroiu. Fostul ambasador avea 82 de ani”. Ziare.com. Accesat în . 
  17. ^ „NEAGU UDROIU, reporterul frenetic care avea timp de prieteni 1940-2022” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  18. ^ Sclavone, de Ionel. „Diplomația românească este în doliu. Fostul ambasador și jurnalist, Neagu Udroiu, a încetat din viață” (în Romanian). evz.ro. Accesat în . 
  19. ^ Csinta, Thomas; J-B, Chief Editor; OADOParis, press attached (), Gala Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Concursul „Pandemie și patriotism". Distincții „Opera Omnia" și distincția „In Memoriam" lui Neagu Udroiu - Jurnalul Bucurestiului, accesat în  
  20. ^ Rădulescu, Elena (). Personalități giurgiuvene. Editura Pressco. p. 100. 
  21. ^ Neagu Udroiu sau împlinirea unei profesii. Articol de Florentin Popescu, publicat în Revista Sud, nr. 1-2 din 2019, p. 8

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Neagu_Udroiu&oldid=15852733