Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
IGSU PNG.png
Stemă
Prezentare generală
Fondată  Modificați la Wikidata
Agenții precedenteComandamentul Protecției Civile
Corpului Pompierilor Militari
Competență România=15.12.2004
SediuStr. Mihai Vodă, nr. 6, sector 5, București, România
Buget anual2.586.046,50 lei (2020) [1]
Agenția părinteMinisterul Afacerilor Interne
Miniștri responsabili
Ion Marcel Vela
Șefii agenției
Dan-Paul Iamandi, General de Brigada, Inspector General
Cristian Radu, Colonel, Prim-adjunct al inspectorului general
Cezar-Mihai Damian, Colonel, Adjunct al inspectorului general [2]
Agenții-copil
Inspectoratul județean pentru situații de urgență(I.S.U.) unitate teritorială în fiecare județ din România, are în componență 42 de centre operaționale.

Sarcini: prevenire și gestionare a situațiilor de urgență (stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, sau alte tipuri de dezastre naturale).

Serviciile de urgență profesioniste sunt asigurate de către pompierii profesioniști, militari care include și Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare.

I.S.U. coordonează Serviciile publice și private de urgență.
Prezență online
https://www.igsu.ro/

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (acronim: IGSU) este o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne, înființată la 15 decembrie 2004 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1490, fiind creată prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari (Departamentul Național de Pompieri).

I.G.S.U. este o structură la nivel național care coordonează toate organizațiile implicate în managementul situațiilor de urgență, în concordanță cu reglementările internaționale.

La nivel teritorial (în județe), filialele se numesc Inspectorate județene pentru situații de urgență (acronim: ISU).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pompierii au devenit o instituție militarizată în 1874, la un an după moartea lui Alexandru Ioan Cuza, prin Înaltul Decret Regal 702, intrând astfel în subordinea Ministerului de Război. În 15 decembrie 2004, Comandamentul Protecției Civile și Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari devin Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență. Anterior, aceste structuri au funcționat împreuna și între anii 1933-1945.[1]

Atribuții[modificare | modificare sursă]

Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea acțiunilor de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a riscurilor și asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în situații critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de dezastre naturale sau antropice.

În calitate de integrator al Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, creat în 2004, I.G.S.U. coordonează acțiunile instituțiilor implicate în managementul situațiilor de urgență, asigurând și funcția de punct național de contact în relația cu organizațiile internaționale guvernamentale și neguvernamentale cu responsabilități în domeniu. Inspectoratul general și structurile teritoriale au în componență 42 de centre operaționale și peste 280 subunități operative[2].

Pentru gestionarea situațiilor de urgență, IGSU și structurile județene îndeplinesc misiuni de[2]:

  • monitorizare, evaluare, cercetare a cauzelor producerii situațiilor de urgență;
  • informare și educare preventivă a populației și avertizare a acesteia, înștiințare a autorităților administrației publice, despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
  • căutare, descarcerare și salvare a persoanelor;
  • evacuare a persoanelor, populației sau bunurilor periclitate, prin asigurarea măsurilor de evacuare, instalarea taberelor de sinistrați, participarea la transportul populației și al unor categorii de bunuri;
  • distrugere a zăpoarelor de gheață sau degajare a cursurilor de apă;
  • acordare a asistenței medicale de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de urgență profesioniste;
  • asigurare logistică a intervenției structurilor proprii și punere la dispoziția altor structuri, a unor categorii de tehnică, materiale și echipamente;
  • stingere a incendiilor;
  • decontaminare a populației, cu mijloace specializate și/sau a punctelor de decontaminare personal, tehnică și echipament recunoscute din timp în profil teritorial;
  • neutralizare a efectelor materialelor periculoase prin acțiuni de asanare a muniției neexplodate din timpul conflictelor militare.

În cadrul inspectoratelor județene pentru situație de urgență funcționează Serviciul Medical de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), având ca operator aerian structurile de aviație ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu spitalele județene, regionale și cu autoritățile publice locale.

Formare profesională pompieri[modificare | modificare sursă]

În România necesarul de personal se realizează prin instituțiile militare de învățământ care asigură formarea cadrelor militare cu studii superioare și medii pentru unitățile operative ale I.G.S.U. (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), viitorii pompieri profesioniști:[3]

  • Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Politie Al. Ioan Cuza" din Bucuresti,[4]
  • Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu" din Boldești,[5]

Servicii profesioniste[modificare | modificare sursă]

Serviciile de urgență profesioniste sunt asigurate de către pompierii profesioniști din subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență potrivit reglementărilor specifice. La nivel național activitatea pompierilor este condusă de către un inspector general, iar în situațiile de urgență activitatea pompierilor este coordonată de Departamentul pentru situații de urgență, care funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La nivel județean activitatea pompierilor este condusă de către un inspector șef, iar în situațiile de urgență de către prefect[6] care este coordonat operațional de către secretarul de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgenta.

Serviciile de urgență profesioniste funcționează ca inspectorate județene pentru situații de urgență și al municipiului București, având personalitate juridică. La nivelul fiecărei județ sunt constituite subunități de intervenție pentru situații de urgență.

Serviciile Mobile de Urgență, Reanimare și Descarcerare Începând cu anul 2006, Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) este o structură care funcționează în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.[7] SMURD intervine, în general, atunci când este vorba de persoane ale căror vieți sunt puse în pericol, la cazurile care necesită descarcerarea și la incidentele unde există mai multe victime, cum ar fi dezastrele naturale sau incendiile.[2]

Servicii voluntare și private[modificare | modificare sursă]

Serviciile de urgență voluntare și/sau private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor. Serviciile voluntare pentru situații de urgență (S.V.S.U.) funcționează la nivel local, iar activitatea acestora este condusă de către primar[8].

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Istoric IGSU”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în . 
  2. ^ a b c „Atribuții”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în . 
  3. ^ „Instituții de învățământ”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în . 
  4. ^ Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Politie Al. Ioan Cuza
  5. ^ Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Boldești
  6. ^ O.G. nr. 21 din 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004
  7. ^ „Întrebări frecvente”. Fundația pentru SMURD România. Accesat în . 
  8. ^ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, art.33 și 14, lit.c

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • H.G. nr.1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență;
  • H.G. nr.1.491/2004 Regulamentul-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență;
  • Hotărâre nr.1.492/2004 Regulament privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste;
  • Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările ulterioare;
  • Legea 481/2004 privind protecția civilă;
  • Ordinul MAI nr.129/2016– aprobarea Normelor metodologice privind avizarea și autorizarea de securitate la incendiu;
  • Ordinul MAI nr.89/2013– aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire și desfășurare a activității de prevenire a situațiilor de urgență executate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și structurile subordonate.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]