Clasă de incendiu
| Acest articol ar putea conține text dintr-un model lingvistic mare. |

Clasificarea incendiilor este un sistem de categorizare a incendiilor în funcție de tipul de materiale combustibile implicate și de forma agentului de stingere adecvat. Clasele sunt adesea desemnate prin litere, care pot varia ușor între teritorii.[1][2]
Clasificare
[modificare | modificare sursă]Solide inflamabile
[modificare | modificare sursă]Incendiile care implică solide inflamabile obișnuite se încadrează în Clasa A. Aceasta include lemnul, hârtia, deșeuri, țesăturile, cauciucul și unele tipuri de materiale plastice. Astfel de incendii pot fi stinse cu apă, agenți chimici umezi de stingere sau pulbere chimică uscată.[1][3]
Lichide inflamabile
[modificare | modificare sursă]
Incendiile care implică lichide inflamabile sau solide lichefiabile se încadrează în Clasa B. Aceasta include benzina, uleiul, vopseaua, unele tipuri de ceruri și materiale plastice, dar exclud grăsimile și uleiurile de gătit. Pentru astfel de incendii, nu trebuie folosit niciodată un jet continuu de apă deoarece acesta poate provoca împrăștierea combustibilului și răspândirea flăcărilor.
Cea mai eficientă modalitate de a stinge un incendiu lichid este prin inhibarea reacției chimice în lanț a incendiului, care se poate realiza cu agenți de stingere chimici uscate sau cu halometani (în prezent interziși deoarece epuizează stratul de ozon, cu excepția sistemelor de stingere a incendiilor din aeronave). Sufocarea cu CO2 sau spumă este, de asemenea, eficientă.[4]
Gaze inflamabile
[modificare | modificare sursă]Incendiile care implică gaze inflamabile se încadrează în clasa C în sistemul european/australian și în clasa B (împreună cu lichidele inflamabile) în sistemul american. Acestea pot include gaze naturale, hidrogen, propan și butan.[5]
Aceste incendii pot fi dificil de stins. Cele mai eficiente tehnici pentru controlul unui incendiu de gaze inflamabile sunt oprirea fluxului de combustibil (prin închiderea oricăror robinete sau supape de gaz) sau deplasarea alimentării cu oxigen.[3]
Controlul incendiilor care implică gaze inflamabile, unde sursa de gaz nu poate fi controlată, trebuie gestionat cu atenție. Dacă flăcările sunt stinse, dar gazul continuă să se scurgă, se poate crea o atmosferă explozivă, iar gazul poate găsi o sursă de reaprindere în afara zonei afectate inițial. Strategiile utilizate pentru gestionarea acestor incendii pot include încercarea de a dirija sau limita focul pentru a preveni aprinderea altor combustibili în timp ce se lucrează la controlul alimentării cu combustibil.[5]
Metale combustibile
[modificare | modificare sursă]Incendiile care implică metale combustibile se încadrează în clasa D. Acestea se referă în special la metalele alcaline precum litiul, potasiul și sodiul, metalele alcalino-pământoase precum magneziul și elementele din grupa 4, cum ar fi titanul și zirconiul.[1]
Incendiile de metale reprezintă un pericol unic deoarece oamenii adesea nu sunt conștienți de caracteristicile acestor incendii și nu sunt pregătiți corespunzător pentru a le combate. Apa și alți agenți comuni de stingere a incendiilor le pot exacerba. Riscul este amplificat de faptul că nu este întotdeauna clar ce tip de metal arde, iar anumite metale iau foc în contact cu aerul sau apa (de exemplu sodiu). Masele monolitice de metale combustibile nu reprezintă de obicei riscuri mari de incendiu deoarece căldura este condusă departe de punctele fierbinți atât de eficient încât căldura de ardere nu poate fi menținută.[1]
Incendiile cauzate de metale trebuie să fie stinse cu agenți de stingere cu pulbere uscată, care acționează prin sufocare și absorbție a căldurii. Diferite metale necesită agenți de stingere diferiți, iar pentru un anumit metal, agenții nu pot fi neapărat înlocuiți unul cu celălalt. Cei mai comuni agenți sunt granulele de clorură de sodiu și pulberea de grafit. În lipsa unui stingător specializat, nisipul poate oferi în unele cazuri o alternativă suficientă, deși în special nisipul poate conține umiditate, ceea ce ar putea duce la o eliberare rapidă și periculoasă de abur.[6]
Echipamente electrice
[modificare | modificare sursă]Incendiile care implică pericol de incendiu electric se încadrează în clasa E conform sistemului australian și în clasa C conform sistemului american. Sistemul european a atribuit anterior această clasă E, dar nu mai are o clasificare specifică pentru incendiile electrice. Incendiile electrice pot fi cauzate de echipamente sau cabluri electrice defecte (de exemplu, conexiuni slăbite sau corodate; izolație deteriorată; arcuri electrice), supraîncălzirea componentelor electrice sau contactul neintenționat al componentelor electrice sau electronice cu materiale inflamabile. Aceste incendii reprezintă un risc fatal pentru pompierii care utilizează apa sau alți agenți conductivi pentru că pot provoca șocuri electrice. Odată ce electricitatea echipamentului implicat este întreruptă, acesta va deveni, în general, un incendiu combustibil obișnuit.[3]
Dioxidul de carbon (CO2), NOVEC 1230, FM-200, stingătoarele cu pulbere chimică uscată și chiar bicarbonatul de sodiu sunt potrivite în special pentru stingerea acestui tip de incendiu. Extinctoarele cu pulbere chimică uscată ar trebui să fie o soluție de ultimă instanță datorită tendințelor sale corozive.[4]
Grăsimi și uleiuri de gătit
[modificare | modificare sursă]
Incendiile care implică uleiuri și grăsimi de gătit (unsori) se încadrează în clasa F conform sistemelor europene și australiene și în clasa K conform sistemului american. Deși astfel de incendii sunt din punct de vedere tehnic o subclasă a clasei (claselor) de lichide/gaze inflamabile, punctul de aprindere mai ridicat al acestor tipuri de incendii este suficient de important pentru a-l recunoaște separat.[3][5]
Unele stingătoare speciale concepute pentru această utilizare sufocă focul transformând uleiul în spumă. Ca și în cazul incendiilor de clasa B, nu trebuie folosit niciodată un jet continuu de apă pentru a stinge acest tip deoarece poate provoca împrăștierea combustibilului. Bucătăriile comerciale pot avea un sistem de stingere a incendiilor încorporat în hotele de evacuare pentru a elibera un agent de stingere pe plitele de aragaz.[5]
Dacă se folosește o pătură ignifugă pentru a stinge lichide aprinse, lichidul poate pătrunde în pătură. Un lichid fierbinte ar putea duce la autoaprinderea păturii. Prin urmare, o pătură trebuie utilizată numai dacă nu acționează ca un fitil sau dacă este suficient de grea pentru a răci lichidul sub temperatura de autoaprindere. Se recomandă utilizarea unui capac sau a unui obiect solid similar pentru a etanșa recipientul aprins de atmosfera înconjurătoare.[3]
Standarde
[modificare | modificare sursă]- Internațional (ISO): ISO 3941 Clasificarea incendiilor
- Australia: AS/NZS 1850
- Europa: DIN EN2 Clasificarea incendiilor
- Statele Unite: NFPA 10 Capitolul 5.2.1–5.2.5
| Tip de incendiu | Europa/UK | Australia/Asia | Statele Unite ale Americii | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Clasă | Pictogramă | Clasă | Simbol
geometric |
Pictogramă | Mnemonic | |||
| Solide inflamabile | A | A | A | Ash | ||||
| Lichide inflamabile | B | B | B | Barrel | ||||
| Gaze inflamabile | C | C | ||||||
| Metale combustibile | D | D | D | Dynamite | ||||
| Echipamente electrice (pericol) | Neclasificat | E | C | Current | ||||
| Incendii de grăsime
(grăsimi și uleiuri de gătit) |
F | F | K | Kitchen | ||||
Tehnic vorbind, nu există un incendiu de „clasa E” deoarece electricitatea în sine, evident, nu arde. Cu toate acestea, este considerată o complicație periculoasă și foarte mortală a unui incendiu, prin urmare, utilizarea metodei incorecte de stingere poate duce la vătămări grave sau deces. Clasa E, însă, se referă în general la incendiile care implică pericolul electricității, prin urmare, un „(E)” între paranteze este marcat pe diferite tipuri de stingătoare potrivite pentru astfel de scenarii.
Clasificare europeană
[modificare | modificare sursă]| Clase | Clasa A | Clasa B | Clasa C | Clasa D | Clasa F |
|---|---|---|---|---|---|
| Tip de incendiu | Incendii „uscate” sau „cu jar” (materiale solide ce formează jar) | Incendii „grase” (lichide inflamabile sau solide lichefiabile) | Incendii „de gaz” | Incendii de metale | Incendii de uleiuri și grăsimi vegetale sau animale (medii de gătit) |
| Material combustibil | Lemn, hârtie, textile, materiale plastice (PVC), deșeuri, cabluri electrice etc. | Hidrocarburi (benzină, motorină, petrol), alcool, solvenți, acetonă, parafină, materiale plastice (polietilenă, polistiren), grăsimi, gudroane, lacuri, uleiuri, vopsele etc. | Propan, butan, acetilenă, gaz natural (metan) | Pilitură de fier, fosfor, pulbere de aluminiu, pulbere de magneziu, sodiu, titan etc. | Uleiuri și grăsimi folosite în gătit (friteuze, tigăi etc.) |
| Agent de stingere recomandat |
|
|
|
|
|
| Pudre polivalente ABC | |||||
| Manevre și riscuri | Apa este indicată, ieftină și acționează prin răcire. | Stingerea cu CO₂ este eficientă doar dacă suprafața incendiată nu este prea mare. Nu se folosește jet de apă. | Se închide sursa de alimentare.
Atenție: risc de explozie dacă flacăra este suflată. |
Pericol de explozie: apa este interzisă. Stingerea se face doar de specialiști cu echipamente dedicate. | Acoperă recipientul cu un capac, o pătură ignifugă sau o cârpă umedă (nu înmuiată).
Nu folosi apă: reacționează violent cu uleiul. |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Fire Detection and Suppression Systems (ed. Third). Stillwater, OK: International Fire Service Training Association. . p. 9. ISBN 0-87939-267-3. OCLC 62785313.
- ^ „Understanding Various Types of Fires and Their Causes”.
- ^ a b c d e „Choosing and using fire extinguishers”. U.S. Fire Administration (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Classes of Fires & Fire Extinguishers - Safety | UCLA Health”. www.uclahealth.org (în engleză). Accesat în .
- ^ a b c d „AS/NZS 1841.1:2007 4” (PDF) (în engleză). Accesat în .
- ^ „Extinguishers For Metals”. . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Stingătoare de incendiu Arhivat în , la Wayback Machine.
- Cauze de incendiu Arhivat în , la Wayback Machine. Blog Pompierii Voluntari