Structurile comunitare consultative

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Structurile comunitare consultative sunt definite prin prin Legea 272/2004 și HG 49/2011 reprezentând grupuri informale de susținere a activităților de protecție socială. Legea 272/2004, cu modificările ulterioare, prevede obligația autorităților administrației publice locale de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de a soluționa la nivel local problemele sociale care privesc copiii. În acest scop este prevăzută înființarea de structuri comunitare consultative (SCC) (art. 103 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare).

Misiune[modificare | modificare sursă]

SCC au misiunea de a promova respectarea drepturilor copilului din respectivele unități administrativ-teritoriale în colaborare cu Autoritățile tutelare, și DGASPC-urile județene.

Componență[modificare | modificare sursă]

Membrii SCC sunt cetățeni ai comunității, lideri formali și informali, care doresc să se implice ca voluntari în procesul de intervenție în vederea rezolvării problemelor comunității: consilierii locali, preotul (indiferent de religie) și/sau profesorul de religie, polițistul de proximitate, medicul de familie și/sau medicul pediatru, consilierul școlar, directorul de școală și/sau diriginții, președintele unei asociații de locatari, reprezentantul oricărei alte asociații din comunitate (religioase, de tineret, a femeilor, a minorităților etc.), foștii beneficiari ai serviciilor sociale, reprezentantul mass-media local, operatorii economici/oamenii de afaceri, liderii grupurilor etnice comunitare.

SCC recomandă către DGASPC sau SPAS-ului din localitate luarea unor măsuri pentru soluționarea anumitor cazuri prin acordarea unor servicii, precum și prin acțiuni de prevenire a abuzurilor asupra copiilor (abuzuri sexuale, fizice sau emoționale), a neglijării (fizice, medicale sau educaționale) a exploatării economice a copiilor (prin muncă sub limita legală, prin cerșetorie, etc.), a exploatării sexuale și atraficului de copii.

Acțiunile preventive pot fi:

  1. informarea membrilor comunității cu privire la această problematică (în cadrul "școlii părinților" sau a grupurilor/familiilor de sprijin);
  2. identificarea și propunerea de soluții concrete pentru copiii aflați la risc de exploatare prin muncă, exploatare sexuală și trafic de copii (centre de zi, centre de consiliere și sprijin);
  3. facilitarea accesului familiilor vulnerabile la serviciile de sprijin existente;
  4. semnalarea către DGASPC a cazurilor de copii victime.

Organizațiile implicate în protecția copiilor[modificare | modificare sursă]

  • DGASPC - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
  • ANPDC - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
  • SCC - Structurile comunitare consultative
  • SPAS - Serviciile publice de asistență socială
  • Autoritatea tutelară

Exemple de structuri consultative locale[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]