Stare de urgență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Starea de urgență este o declarație guvernamentală care poate modifica funcționarea normală a anumitor funcții de guvernământ. Asemenea declarații au loc de obicei în timpul dezastrelor naturale, după o declarație de război sau în perioade de revolte populare.

În România[modificare | modificare sursă]

Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:[1]

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

În conformitate cu art. 93 (1) din Constituția României, Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele localități, și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Pe durata ... stării de urgență sunt interzise:[2]

a) limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;
d) restrângerea accesului liber la justiție.

În Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Starea de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de menținere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localități sau pe întreg teritoriul țării în caz de:[3]

a) iminență a declanșării sau declanșare a unor situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, ceea ce face necesară prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor acestora;
b) existență a unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională, ceea ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării de legalitate.

Starea de urgență … se declară prin hotărîre a Parlamentului. … În funcție de evoluția situației, Parlamentul poate prelungi durata stării de urgență sau de asediu, poate extinde sau restrînge aria de acțiune a stării de urgență.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]