Departamentul pentru Situații de Urgență
Departamentul pentru Situații de Urgență (acronim: DSU) este structură operațională fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) cu atribuții de coordonare, cu caracter permanent, la nivel național, a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate, inclusiv primul ajutor calificat și asistența medicală de urgență în cadrul unităților și compartimentelor de primire a urgențelor (UPU)/CPU)[1].
Atribuții
[modificare | modificare sursă]În cadrul Ministerului Afacerilor Interne se înființează Departamentul pentru Situații de Urgență, denumit în continuare Departamentul, structură operațională, fără personalitate juridică, cu atribuții de:
- coordonare integrată, cu caracter permanent, la nivel național, a activităților de protecție civilă, de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, de asigurare a resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării provizorii de normalitate, inclusiv de prim ajutor calificat și asistență medicală de urgență, în cadrul unităților și compartimentelor de primire a urgențelor, denumite în continuare UPU/CPU, precum și în cadrul structurilor SMURD și serviciilor publice de ambulanță, până la internarea în spital sau externarea din (UPU)/CPU;
- elaborare, coordonare și evaluare metodologică a activității de formare profesională și de educație continuă în domeniul asistenței medicale de urgență și a primului ajutor calificat, în colaborare cu structurile specializate ale Ministerului Sănătății și ale celorlalte instituții sau structuri cu atribuții în domeniu;
- coordonare și evaluare metodologică a activității de formare profesională și de educație continuă în domeniul intervențiilor de salvare montană și în mediul subteran speologic, precum și a activităților de căutare-salvare canină în domeniul situațiilor de urgență, în colaborare cu structurile specializate cu atribuții în domeniu;
- asigură, sub coordonarea ministrului afacerilor interne, comunicarea publică în domeniul situațiilor de urgență și al dezastrelor, potrivit domeniilor de competență ale structurilor aflate în coordonare sau coordonare operațională.
- în vederea realizării atribuțiilor specifice, Departamentul are în componență structuri funcționale înființate prin ordin al ministrului afacerilor interne.
- în exercitarea atribuțiilor, Departamentul colaborează cu celelalte ministere, autorități și instituții din cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență.
În situații de urgență, prefectul este coordonat operațional de secretarul de stat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență[1].
Instituții în subordine și coordonare
[modificare | modificare sursă]La nivelul Ministerului Afacerilor Interne, secretarul de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, are următoarele instituții în subordine și coordonare:
- Instituții în subordine
- Direcția Generală pentru Protecție Civilă;
- Direcție Suport Decizional[2];
- Direcția Generală de Urgențe Medicale[3][4].
- Instituții în coordonare
- Inspectoratul General pentru Situații de Urgență;
- Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne;
- Direcția Generală de Urgențe Medicale coordonează operațional serviciile de ambulanță județene, respectiv Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, UPU/CPU, serviciile publice Salvamont și Salvaspeo și activitățile de căutare-salvare canină în domeniul situațiilor de urgență[1]
Organizarea Sistemului Național în România
[modificare | modificare sursă]- Compunere Sistem Național
- comitete pentru situație de urgență(C.N.S.U.);
- Departament pentru Situații de Urgență(D.S.U.);
- Inspectoratul General pentru Situații de Urgență(I.G.S.U.).
- servicii de urgență profesioniste și servicii de urgență voluntare( I.J.S.U. și S.V.S.U.)
- centre operative și centre de coordonare și conducere a intervenției(C.N.C.C.I.);
- centre operative pentru situație de urgență(C.N.O.S.U.);
- comandantul acțiunii.
- Comitetele pentru situații de urgență sunt
- Comitetul național pentru situații de urgență(C.N.S.U.);
- comitetele ministeriale și ale altor instituții publice centrale pentru situații de urgență(C.M.S.U.);
- Comitetul Municipiului București pentru situații de urgență(C.M.S.U.);
- comitetele județene pentru situații de urgență(C.J.S.U.);
- comitetele locale pentru situații de urgență(C.L.S.U.).
Comitetele pentru situații de urgență sunt organisme interinstituționale cu rol decizional în managementul situațiilor de urgență, hotărârile acestora având caracter obligatoriu pentru destinatarii acestora[5].
În vederea adoptării deciziilor strategice necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență determinate de tipurile de risc stabilite prin hotărâre a Guvernului, se constituie și funcționează Comitetul național pentru situații de urgență , denumit în continuare Comitetul național, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, în calitate de președinte.
- Comitetul național are trei vicepreședinți, după cum urmează
- ministrul cu atribuții în domeniul afacerilor interne;
- ministrul cu atribuții în domeniul administrației publice;
- șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Departamentul pentru Situații de Urgență, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență , asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului național[5].
În alte țări
[modificare | modificare sursă]De gestionarea situațiilor de urgență se ocupă Direcția Generală pentru Apărare Civilă și Gestionarea Crizelor(d) – o agenție de protecție civilă din cadrul Guvernului Francez care funcționează în subordinea Ministerul de Interne. Scopul acesteia este de prevenirea riscurilor de toate tipurile, de informare, de alertă a populației, protecția persoanelor, a bunurilor, a mediului împotriva accidentelor, dezastrelor, catastrofelor prin pregătirea și punerea în aplicare a măsurilor și a resurselor corespunzătoare sub responsabilitatea statului autoritățile locale și alte persoane publice sau private.
De gestionarea situațiilor de urgență se ocupă Departamentul de Protecție Civilă(d) care ține de M.A.I. cu atribuții de protecție civilă. Departamentul este guvernat de Decretul Guvernamental DPCM nr.398 din 7 septembrie 2001[6].
Agenția Federală Germană pentru Ajutor Tehnic(THW) asigură ajutor în situații de urgență cum ar fi accidente de circulație, dezastre industriale sau cutremure. Este o organizație de experți voluntari în calitate de autoritate din departamentul Ministerului Federal de Interne, înființată în 1950.
De gestionarea situațiilor de urgență se ocupă Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite(d) (FEMA).
Platforma națională pentru reducerea riscurilor la dezastre
[modificare | modificare sursă]- Direcții de acțiune
- cunoașterea și conștientizarea tipurilor de riscuri;
- creșterea capacității de gestionare a riscurilor de către autoritățile administrației publice prin susținerea colaborării interinstituționale și a implicării tuturor factorilor interesați;
- abordarea integrată, la nivel național, a managementului riscurilor în vederea eficientizării și reducere a riscului de dezastre;
- dezvoltarea de strategii, politici și planuri care să vizeze încurajarea investițiilor și reducere a riscului la dezastre;
- consolidarea pregătirii forțelor de intervenție, în vederea asigurării unui răspuns eficient la toate nivelurile;
- integrarea conceptului de "reconstrucție durabilă" în acțiunile de refacere a zonelor afectate de manifestarea unui tip de risc.
Funcția de secretariat al Platformei naționale se asigură de către Departamentul pentru Situații de Urgență, cu sprijinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Activitatea Platformei naționale este condusă de președintele Comitetului național. În vederea stabilirii componenței instituționale și nominale, alături de membrii Comitetului național și ai grupurilor de suport tehnico-științific, celelalte entități care formează Platforma națională pot desemna membrii conform prevederilor legale. În vederea realizării direcțiilor de acțiune se constituie grupuri de lucru pe tipuri de riscuri prin reprezentanți din ministere sau autorităților administrației publice centrale responsabile de managementul tipurilor de riscuri desemnați ca membri ai Comitetului național[7].
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență care completarea cu O.U.G nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență modificată cu Ordonanța de Urgență nr. 68 din 14 mai 2020, art.I, alin.1-9
- ↑ Organizare aparat-central M.A.I, Direcție Suport Decizional, prezentare, site oficial M.A.I., accesat 29.04.2026
- ↑ H.G. nr. 416 din 9 mai 2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, Portar legislativ, art.5, anexa nr.1(organigrama M.A.I.), accesat 29.04.2026
- ↑ Organizare aparat-central M.A.I, site oficial Ministerul Afacerilor Interne, accesat 29.04.2026
- 1 2 O.G. nr. 21 din 2004 - nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, art.1-2, art.6-12 și art.14
- ↑ DPCM 398/2001, art. 2 si 6)
- ↑ H.G. nr. 768 din 19.10.2016 privind organizarea și funcționarea „Platformei naționale pentru reducerea riscurilor la dezastre”, art.4-6 și art.10
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență modificată și completată cu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, M. Of. nr.88 din 4 februarie 2014 modificată cu O.G. nr. 68 din 14 mai 2020;
- H.G. nr. 416 din 9 mai 2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, (organigrama M.A.I.). M. Of. nr. 311 din 10 mai 2007;
- Legea nr. 104 din 8 iulie 2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, M. Of. nr. 513 din 9 iulie 2014;
- Ordonanța de Urgență nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004
- Legea nr. 329 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență
- Legea Nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările ulterioare;
- Legea Nr. 80 din 11 iulie 1995 privind Statutul cadrelor militare;
- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (Titlul IV), cu modificările și completările ulterioare.
- H.G. nr. 768 din 19 octombrie 2016 privind organizarea și funcționarea Platformei naționale pentru reducerea riscurilor la dezastre, M. Of. nr. 852 din 26 octombrie 2016
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ro Departamentul pentru Situații de Urgență Arhivat în , la Wayback Machine. din Ministerului Afacerilor Interne - Site-ul oficial
- ro Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - Site-ul oficial
- ro Platforma de pregătire în domeniul situațiilor de uregnță
